joi, 24 ianuarie 2008

De ce sa te împiedici de adevăr?

De dimineaţă dau drumul la televizor şi văd acolo revista presei. Nu că m-ar interesa în mod deosebit, dar dacă tot nu m-am terezit de-a binelea, prinde bine să citească altul ziarele în locul meu. Ştiri plicticoase mai toate. Numai una mi-a atras atenţia.
Exista viata pe Marte?
23 Ianuarie 2008
Alexandra-Livia Dordea

O serie de fotografii realizate pe planeta Marte de unul dintre robotii agentiei NASA par sa infatiseze o femeie cu bratul intins, transmite pagina electronica a publicatiei Daily Mail.
Imaginile au provocat reactii imediate ale internautilor, care incearca sa elucideze misterul silutei. Potrivit unora, "femeia" nu este altceva decat o iluzie optica datorata peisajului, insa altii sunt convinsi ca e vorba de "un extraterestru in pielea goala".
Cele cateva imagini publicate de Daily Mail au fost transmise de Spirit, unul dintre vehiculele de explorare ale NASA, care a ajuns pe Marte in urma cu patru ani, la 4 ianuarie 2004.
Examinarea initiala a fotografiilor nu a dezvaluit nimic important, insa astronomi amatori au anuntat ulterior descoperirea siluetei.

Aha... obişnuita ştire senzaţională... presa noastră cea de toate zilele, profesionistă până la măduva oaselor nu se dezminte. Dar, aşa cum fac eu de fiecare dată, m-am apucat să verific pe la surse. Mergeţi şi dumneavoastră aici:

Vedeţi ceva despre amintita ştire senzaţională? Desigur, nimic de găsit acolo. Atunci de unde şi până unde apăru informaţia la gazetă. Desigur, de la publicaţia Daily Mail. Atunci haideţi să mergem şi acolo. Să vedeţi ce am găsit aici:

Dacă nu vreţi să accesaţi linkul, vă pun eu textul chiar aici:
A little green martian? Of course not. But this picture just proves our enduring obsession with finding life on Mars
By MICHAEL HANLON Last updated at 09:36am on 24th January 2008

The proper word for it is pareidolia: the phenomenon where people tend to see human faces and other familiar forms in otherwise unfamiliar inanimate objects. We have all seen faces and creatures in the sky.
When Hamlet saw a strange cloud, he exclaimed to Polonius, "Methinks it is like a weasel" (Polonius, for his part, thought it more like a camel).
People are for ever seeing Jesus or the Virgin Mary in tortillas, buns, the swirls in their coffee and reflections in windows.
But, for some reason, one of the most popular places to see these unlikely visions is in space.
This week, the Mail showed an extraordinary photograph taken by the Nasa Mars Rover, Spirit, which has been trundling across the surface of the Red Planet for four years.
In the picture, which I have no reason to suspect was doctored or altered, there appears to be a greenish-brown human figure, a woman perhaps, perched on a rock, staring rather wistfully at the crater floor below her.
But it is an illusion; there is no woman, green or otherwise, on the surface of Mars. If there were, she would suffocate and freeze in short order.
This is simply a trick of the light, shadow and perspective, the brain seeing something familiar in an alien jumble of volcanic rocks under a strange orange-pink sky.
Yet this is not the first - and will not be the last - time we have seen strange apparitions on Mars, on Earth and on other planets.
The first and best-known example of pareidolia in space was of course the Man in the Moon.
I have never found its surface to look particularly human, but many people insist the pattern of dark lava plains and brighter highland areas looks for all the world like a human nose, mouth and two eyes.
If I squint, I suppose I can just about see it.
Mars, for some unknown reason, is home to many strange apparitions. People have been "seeing" things on the Red Planet that aren't there for more than a century.
Back in the 1890s, the American astronomer Percival Lowell spent night after chilly night in his observatory in Arizona, wrapped in blankets, as he sketched the intricate network of canals and oases he saw on Mars through his magnificent telescope.
It became received wisdom that the canals of Mars were as real as the rivers and canals of Earth. Learned articles were written in respected scientific journals speculating on the nature of the canal builders, their ways and more.
The fact that few other astronomers, particularly this side of the Atlantic, ever saw a single canal was an awkward truth that became clear only with the advent of the space age, when the first probes showed a dusty and dry Martian surface devoid of canals, little green men or great cities.
A few years ago I had the privilege of looking at Mars through Lowell's old telescope - on one of the best nights to see the planet for centuries. I saw no canals.
But Lowell was not lying - he was simply seeing what was not there.
He was tricked by his brain. People's brains still play tricks on them - especially, it seems, where Mars is concerned.
For even after the advent of space probes, people see strange things on this mysterious planet.
The most famous is the "face", a craggy hill in the Cydonia region a couple of miles long and a few hundred feet high. When it was photographed by the Nasa Viking 1 probe in July 1976, it created a sensation.
The photographs appear not to show a random, wind-eroded hill, but a human face, massive and sphinx-like, sitting on the Martian surface.
Silly conspiracy theorists to this day insist that the 'face' is an artefact, and fanciful mythologies have been constructed involving the face-builders, the ancient Egyptians and a massive Nasa cover-up.
Sadly, and predictably, when a new probe, with a better camera, flew over the "face" in the late 1990s, it showed it for what it is - a hill, on which patterns of light and shade at certain times of day (plus the fortuitous addition of a pair of dots, part of the photographic process which give the superficial appearance of nostrils) allow a human brain to make sense of it by morphing it into the object we find most reassuringly familiar - a face.
Despite the new evidence, of course, the conspiracy theorists do not give up. Others claim to have seen cities, other faces, pictures of animals (including the Cydonia "dolphin"), replicas of Stonehenge and Avebury, and even World War II tanks on the Martian surface!
After the two recent Nasa rovers, Spirit and Opportunity, landed there was much excitement at the sight of a Martian 'rabbit' apparently frolicking on the dusty soil near to Opportunity.
The bunny, again the subject of much internet speculation, turned out to be a bit of packaging or insulation shed by the lander as it bounced to a halt on the Martian surface.
One of the most intriguing Martian "illusions" are the great "worms" spotted in some images sent back by the Global Surveyor orbiter. Some insist that these pictures show colossal snakelike creatures on the Martian surface.
Others say they are immense glass tunnels, 150ft across and several miles long.
Actually, the "worms" are long chains of sand dunes in the valley floor; it is our eyes, and brains, that join up the dots to make us see something that isn't there.
Similarly, near the Martian poles some people claim to see forests of pine trees and shrubs. These intriguing features are real, but they are not trees, just patterns of dust on the icy surface. Again, we are making sense of a surreal image, putting the familiar in the unfamiliar.
Space is full of hoaxes, allegations of hoaxes, and endless lunatic hypotheses which often rely on strange and unsettling images that "prove" things differ from the official line.
Every few months somebody writes a book alleging that the Nasa astronauts never went to the Moon, or that if they did they saw things there that the "CIA" or somesuch has been covering up ever since.
Certainly, the astronauts saw some strange things. Flashing lights and clouds of diamond-like objects drifting past the spacecraft windows, for instance. The explanation: not an alien visitation, but more likely frozen human waste ejected from the spacecraft.
Similarly, those people who see "evidence" in the photographs taken by the Apollo astronauts that the whole thing was faked and shot by a film director in a Hollywood studio are believing what their brain thinks, not what their eye sees.
Perhaps it is not surprising that a green lady has cropped up on Mars. The Martian landscape, like all the places photographed by humanity's growing armada of spacecraft, is appropriately otherworldly, incomprehensible, perhaps a little unreal.
When medieval mapmakers drew parts of the world that had yet to be explored, they were wont to populate them with strange inhabitants, giants and dragons. In seeing canals, faces and young women staring nonchalantly into the Martian horizon, we are doing exactly the same thing.

Nu mă mai obosesc să traduc, dar lucrurile sunt destul de clare. Jurnaliştii noştri au prostul obicei de a nu verifica informaţiile. Au apărut ele într-o gazetă oarecare? Atunci de ce să nu le preluam şi noi? De ce să mai căutăm verificarea datelor? De ce să mai apelăm la cei ce se pricep cu adevărat la subiect?
Dacă ştirea este senzaţională, atunci nu se mai merita să te împiedici de adevăr!

marți, 22 ianuarie 2008

Medicină şi ştiinţă

Vă povesteam mai devreme despre aşanumiţii bioenergoterapeuţi. Ei, aşa cum o susţin sus şi tare, sunt capabili să vindece orice. Iar atunci când ai impertinenţa să ceri o dovadă clară a capacităţilor lor uluitoare te trezeşti etichetat în fel şi chip. Ba că nu ai citit cărţile lor, ba că nu vrei să vezi dincolo de ceea ce afirmă ştiinţa asta învechită, plină de oameni închistaţi etc. etc. Astea sunt variantele politicoase. De-a lungul timpului am avut destule discuţii cu unii dintre susţinătorii lor. Niciodată dovezi, totdeauna mărturii. "Nu vrei să crezi, mi se spunea, uite că am vindecat pe cutare şi pe cutare, cum de nu poţi crede?" Dar eu pot crede absolut orice. Eu sunt un credul înnăscut. Şi tocmai de aceea am nevoie de dovezi şi nu de simple mărturii, oricare ar fi acelea. În fond nu vreau nimic altceva decât ca eficienţa bioenergoterapetului să fie probată întocmai ca cea a medicinei clasice. Adică am nevoie de o medicină bazată pe dovezi.
Pentru a vă face o idee, vă rog să îmi permiteţi să va relatez ce atitudine au luat jurnaliştii din domeniul medical, pentru a publica informaţii privitoare la medicamente noi.
În principiu, pentru omologarea unui medicament trebuie parcurşi anumiţi paşi standardizaţi, prin care se autentifică eficacitatea acestuia şi lipsa efectelor secundare. Totuşi în această procedură complicată există destule fisuri, destule posibilităţi de manipulare a rezultatelor obţinute, astfel încât companiile farmaceutice pot lansa pe piaţă medicamente care să nu producă rezultatele înscrise pe prospectul de utilizare. Acesta este şi motivul pentru care 11 publicaţii medicale de prestigiu din lumea întreagă au simţit nevoia să ceară informaţii precise despre testele clinice efectuate în vederea omologării medicamentelor.
Redactorii şefii ai celor 11 publicaţii, organizaţi în Comitetul Internaţional al Editorilor Jurnalelor Medicale (International Committee of Medical Journal Editors - ICMJE) au luat deja o decizie importantă. Nu se vor mai publica rezultatele testelor clinice, dacă nu vor fi făcute publice specificaţiile testelor încă înainte de a începe. Altfel spus, încă înainte de a verifica eficienţa unui anume medicament, vor trebui să fie trecute într-un registru public informaţii, cum ar fi: mărimea lotului de pacienţi, durata şi procedura testului, precum şi efectele ce se aşteaptă a fi obţinute. Trebuie să remarcaţi că aceste date sunt extrem de importante. Medicamentele nu trebuie testate la întâmplare, aşa, numai pentru a “vedea ce iese”, ci trebuie analizate din timp, prin diferite metode ce stau la dispoziţia producătorilor, capacităţile lor terapeutice. Un alt aspect important al acestei abordări constă în faptul că nu vor mai putea fi ascunse publicului testele clinice eşuate. În momentul de faţă marile companii farmaceutice au o aureolă luminoasă de infailibilitate, lucru, cel puţin uneori, departe de adevăr.
Aici se cuvine să vă spunem acest mic amănunt. Atunci când se testează un medicament sunt alese două loturi de pacienţi. Unul dintre ele va primi medicamentul adevărat, iar celălalt va primi unul inactiv. Este foarte important ca niciunul dintre pacienţi să nu cunoască ce tip de produs a primit. În etapa următoare se compară efectele asupra celor două loturi şi se consideră că medicamentul este eficient numai dacă a avut efecte benefice asupra lotului care l-a primit în proporţii semnificativ mai mari decât în cazul lotului martor. Se apelează la această procedură tocmai din cauză că omul are uneori capacitatea de a se vindeca numai crezând în eficacitatea unui anume tratament.
Credeţi că efectul de placebo este o joacă? Iată numai un singur exemplu care ne vine din domeniul chirurgiei.
În iulie 2002, în New England Journal of Medicine (NEJM) era publicat un studiu, de data asta referitor la intervenţiile chirurgicale pentru ameliorarea osteoartrozei genunchiului. În cadrul studiului au fost realizate trei tipuri de intervenţie chirurgicală: debridare artroscopică, lavajul artroscopic şi, desigur, intervenţia placebo. Pentru aceasta din urmă au fost luate toate măsurile prin care pacienţii nu aveau cum să îşi dea seama că au suportat o falsă intervenţie chirugicală. Au fost anesteziaţi ca şi ceilalţi pacienţi, au fost efectuate incizii similare, intervenţia chirurgicală a durat la fel de mult ca pentru o operaţie normală etc. Rezultatul? Îl cităm din NEJM „Concluzii: În această testare controlată, care a implicat pacienţi care sufereau de osteoartroza genunchiului, rezultatele obţinute după debridare artroscopică sau lavaj artroscopic nu au fost mai bune decât cele obţinute după procedura placebo.” Asta vrea să însemne că rezultatele intervenţiei placebo au fost la fel de bune ca cele ale intervenţiilor chirurgicale reale. Suferinţa a dispărut la fel de bine. Dar artroza genunchiului este o afecţiune care constă în distrugerea cartilajului suprafeţelor articulare ale genunchiului. Cum de s-a rezolvat problema cartilajului? Răspunsul cel mai probabil: a funcţionat efectul de placebo.
Vedeţi? Tocmai de aceea nu ne putem baza pe mărturii, oricât de sincere ar fi ele. Bioenergoterapeuţii îşi explică aşazisele capacităţi prin nu ştiu ce fel de bioenrgii pe care ei le pot controla. Că biologia şi fizica nu vorbesc despre ele în sensul folosit de bioenergoterapeuţi nici nu are importanţă. Eu vreau doar atât: să văd că metoda lor este eficientă.
De fapt, aşa cum o voi arăta în alte postări, avem de-a face cu nişte simplii şarlatani. Cu oameni care scot bani din disperarea altora. Din păcate aceste şarltanii sunt acum legale la noi. Dar asta este o altă poveste...

duminică, 20 ianuarie 2008


Uff... Tocmai am văzut la TV Cultural, post public adică, o emisiune in care poetesa Silvia Chiţimia făcea un elogiu astrologiei. Suparată tare era poetesa noastră ca în DEX astrologia era o "presupusă ştiinţă"... Nu am să înţeleg de ce astrologia invadează cu atâta insistenţă posturile publice. Nu am să înţeleg niciodată de ce popularizarea ştiinţei nu îşi găseşte nici un loc în spaţiile publicistice. Ni se spune că e dreptul oricui să creadă orice. Aşa este. Dar cine are dreptul să dezinformeze? Despre înşelătoria astrologiei vom mai avea ocazia să vorbim. Astăzi mi+am propus să vorbesc despre altceva, despre o altă mare înşelătorie care bântuie prin media românească. Uff...
Este vorba despre vindecători. Este vorba despre bioenergoterapeuţi. Dacă în cazul astrologilor înşelăciunea este una benignă (ea doar scoate bani din buzunarele credulilor)în cazul vindecătorilor lucrurile se complică. Ei se joacă cu vieţile oamenilor, ei exploatează cu neruşinare disperarea oamenilor. Pe unul dintre ei îl cunosc personal. O persoană apropiată mie, foarte grav bolnavă fiind, a decis că singura scăpare ar fi un bioenergoterapeut... Bioenergoteraputul cu pricina era intens mediatizat pe numeroase posturi de televiziune şi în presa de hârtie (din aceasta din urmă a aflat persoana despre nemaipomenitele calităţi ale bioenergoterapetului).
Sa spunem acum cateva cuvinte despre personajul nostru. Este un autodidact. A aflat că are calităţi bioenergoterapeutice încă din copilărie, la vârsta de 15 când a citit o carte despre bioenergii... la numai 17 ani devenea maestru extrasens! Primii săi pacienţi au fost pisicile mamei... etc. etc. etc. Dar să mergem mai departe.
Acum în Ghidul serviciilor în dreptuil său apare "Bioterapie pentru ameliorarea cazurilor de cancer, tumori, probleme digestive, probleme ginecologice, probleme endocrinologice, sinusuri, stres, insomnii."
Persoana despre care vă vorbeam m-a rugat să îl duc la bioenergoterapeut. L-am programat şi după câteva zile am mers la el. Programarea era pentru ora 10:00, bioenergoterapeutul a apărut undeva pe la ora 10:30. Numai bine. Am avut timp să vedem pe televizoarele din camera de aşteptare o mulţime de emisiuni în care invitatul vedetă (vip-ul, cum i se spune acum) demonstrând marile sale capacităţi. "reuşesc să vindec în proporţie de 80%" declara el. Şi vindeca. Vindecător absolut! Vindeca o fetiţă căreia începuse să îi cadă părul, vindeca un copil cu cancer osos, vindeca o doamnă care avea o problemă cu un un cancer la sân, vindeca un copil ce nu mai putea să meragă... aici e bine de făcut o remarcă. Mai toţi bioenergoterapeuţii au capacitatea extraordinară de a vindeca orice. Ei nu au limite.
Mă veţi întreba de ce va spun despre televizoare. Ele sunt un element extrem de important în relatarea noastră. Ele au rolul de a convinge că bioenergoterapeutul face ce zice că face. Iar mărturiile erau foarte convingătoare. Vindecătorii au învăţat toate regulile reclamei.
La prima şedinţă de tratament am intrat şi eu. Bioenergoterapetul a întrebat care este problema de sănătate, apoi, calm şi fără inflexiuni ale vocii, a spus că şansa de reuşită a tratamentului este de 80%. Apoi ne-a înmânat o hârtie în care era prezentată pe scurt metoda sa de tratament. Se specifica şi acolo cum că şansa de vindecare este de 80%. A urmat prima şedinţă de tratament. Metoda este binecunoscută: se "mângâie" aura pacientului pentru a restabili echilibrul energetic care, desigur, este grav perturbat de boală.
Pentru claritate, voi cita dintr-un curs de bioenergie, pe care l-am găsit pe net (deoarece nu vreau sa fac reclamă acestor vindecători, nu voi da sursa textului, dar credeţi-mă, textul e reprodus cu copy/paste:
După o frecare uşoară a palmelor, vom aplica pe o zonă bolnavă palma dreaptă (la stangaci, palma stangă), lăsand cealaltă palmă deschisă şi orientată in sus. După o oarecare experienţă se vor putea pune ambele palme pe zonele bolnave. Nu ţineţi palmele lipite de zona bolnavă mai mult de 5-10 minute. Dacă in această perioadă vă simţiţi obosiţi sau aveţi o stare de moleşeală accentuată, trebuie să vă opriţi şi să vă odihniţi.
La finalul şedinţei mainile se vor scutura puternic de cateva ori, gandindu-ne că aruncăm in pămant sau intr-un foc imaginar toate "deşeurile" de energie negativă. Este bine să se lucreze cu mana dreaptă pe partea stangă a bolnavului iar cu mana stangă pe partea dreaptă a acestuia. Aceasta deoarece se ţine cont, de cele mai multe ori, de polaritatea palmelor şi a părţilor corpului.
Astfel, putem considera că palma şi partea dreaptă a corpului este plus, iar palma şi partea stangă a corpului este minus. Prin diferenţă de polaritate, energia va circula mult mai bine. Dacă zona pe care trebuie aplicată palma este mare (de exemplu, plămanii), aceasta va fi aplicată cu degetele răsfirate, dacă zona este mică (de exemplu, ochii), palma va fi aplicată cu degetele lipite.
Nu este necesar intotdeauna ca palmele să fie aşezate direct pe piele, dar este indicat in cazurile de entorse, fracturi, diverse traumatisme fizice etc. Este bine ca pacientul să fie imbrăcat in haine lejere, dacă se poate din bumbac sau alte fire naturale şi să inlăture obiectele din metal (cercei, brăţări, inele etc.).

Cam asta a făcut şi bioenergoterapeutul nostru, preţ de vreo două minute.
O singură şedinţă nu este suficientă, aşa că preţ de o saptămână, aveam n-aveam treabă, m-am deplasat împreună cu persoana la bioenergoterapeut. Atât durează o serie de tratament. (Ar fi trebuit să pun ghilimele la tratament?)
Acum vine partea financiară. Cât costă un asemenea tratament? E gratis! Sau, mai bine zis, dă fiecare cât poate... Persoana a oferit 100 RON, fără chitanţă, fără nimic. S-a simţit apoi mai bine?, veţi întreba dumneavoastră. Ei bine, nu! S-a încadrat în cele 20% de nereuşite...
Acum vine partea cu ştiinţa. Putem pune bază pe asemenea tratamente? Personal consider că avem de-a face cu o uriaşă înşelătorie, la care este părtaşă şi mass media. Nu veţi găsi nici un studiu clinic, efectuat în condiţii controlate, prin care să fie confirmate aserţiunile acestor vindecători. De fapt, am remarcat că se stârnesc furtuni atunci când soliciţi aceleaşi dovezi care sunt cerute în cazul oricărui tratament. Ni se oferă numai mărturii. Ni se oferă numai vorbe. Marturii da, dovezi nu! Seamănă cu scenele acelea din vestul sălbatic în care apăreau vânzători ambulanţi ce ofeream siropuri minune, care vindecau, desigur, orice. Din public apărea câte unul (un orb, un olog, etc.) care lua medicamentul şi pe loc se făcea bine! Publicul avea o mărturie a eficinţei tratamentului, dar, de fapt, nici o dovadă. Eu atâta cer de obicei, o dovadă riguroasă. Despre felul în care sunt dovedite eficienţa tratamentelor medicale voi vorbi cât de curând. Deocamdată mă opresc aici.
PS1 Vă întebaţi de ce am adus vorba de bani. Acel paragraf pare neterminat. Vă las pe dumneavoastră să calculaţi. În fiecare zi bioenergoterapetul noastru "tratează", după cum el spune, până la 250 de pacienţi. Un serie durează o săptamână... evaluaţi dumneavoastră câştigurile (neînregistrate în chitanţe).
PS2 În ultima vreme, bioenergoterapetul nostru simţind că nu mai are destulă reclamă, declară sus şi tare că el ar vindeca foarte uşor pe fetiţa Lianei Stanciu. Cităm:

xxx spune ca a tratat cu succes cazuri mai grave decat cel al micutei Teodora Terapeutul xxxx spune ca micuta Teodora are sanse foarte mari sa se refaca in urma unui astfel de tratament Unul dintre cei mai cunoscuti bioterapeuti din Romania s-a oferit sa o trateze de cancer pe micuta Teodora, fiica de un an si zece luni a Lianei Stanciu si a lui Mita de la Bere Gratis.

Remarcaţi aceeaşi folosire a disperării...
PS3 Dacă bioenergoterapeţii nu au dovezi în sprijinul capacităţilor lor, există un studiu interesant, realiazat de către o elevă de liceu, prin care se demonstrează clar că bioenergoterapeuţii nu au capacitatea de a simţi aura persoanelor. Vă dăm aici câteva linkuri din care vă veţi lămuri şi singuri:

vineri, 4 ianuarie 2008

Predictii pentru 2008 - comentariu

Am vazut si eu emisiunea de predictii astrologice de la Realitatea TV si marturisesc ca am ramas cu un gust amar. Dupa cum scria si Cristi, doar un singur invitat - d-l Pruteanu - s-a situat pe o pozitie critica la adresa teoriilor sustinute cu mult zel si, am avut impresia, cu multa superioritate (pretins) intelectuala de catre distinsa doamna astrolog, teorii si opinii de altfel mult incurajate de doamna prezentatoare. Spun ca am ramas cu un gust amar, din cauza ca am avut impresia ca in ochii telespectatorilor dezbaterea a fost poate castigata de doamna astrolog. Sau poate scorul a fost unul strans. In orice caz s-au facut multe concesii astrologiei intr-o disputa in care in mod normal, intr-un mediu intelectual sanatos, intr-o tara care se vrea europeana, o pseudostiinta ar trebui marginalizata, daca nu chiar ridiculizata.

Mi s-a parut ca nu s-a reusit sa se puna punctul pe i. Formatia intelectuala a d-lui Pruteanu i-a permis sa aiba o pozitie profund sceptica la adresa teoriilor astrologice, mai ales in privinta scopurilor si rezultatelor acestora. Nu s-a vorbit insa deloc despre metoda, despre esenta mecanismelor astrologiei. Discutia a deviat si s-a purtat pe un plan care a permis d-nei astrolog sa "puncteze". Am aflat astfel ca astrologia nu face predictii clare si precise, e vorba, nu-i asa, doar de anumite predispozitii, anumite influente, care pot inclina balanta, sau poate nu, doar omul e o fiinta complexa, si mai intervin si alti factori, la fel de importanti. Daca d-l Pruteanu nu crede e vina lui, el nu a inteles mecanismele astrologiei, cum se realizeaza o predictie, cata munca, cate calcule si diagrame sunt necesare. Exista de altfel, am aflat cu surprindere, si destui astrologi neseriosi care nu-si fac meseria cum trebuie si prezinta predictii la intamplate, fara un studiu, o analiza detaliata - pseudo-astrologie iata! Nu e cazul d-nei astrolog de fata, care fiindu-i puse predictiile la indoiala a "amenintat" cu aducerea si prezentarea laborioaselor calcule si analize care au stat la baza predictiilor. Iar atunci s-a facut, pentru un moment, liniste in studio. Ar mai fi putut sa-i dea o replica? N-ar fi fost asta o lipsa de respect, la adresa unei munci, activitati stiintifice?

Ori tocmai acesta este punctul esential, nesesizat de invitati, poate doar partial de d-l Pruteanu. Nu avem de-a face cu o stiinta. Desigur ca in emisiune s-a spus contrariul, este o stiinta, inca una veche de mii de ani, deci respectabila, mai ales ca se practica la curtea regilor. Chiar d-l Pruteanu marturisea ca are un respect pentru munca in sine, manipularea datelor, calculul astrologic. Nimeni insa nu a sesizat ca stiinta e altceva. Esenta stiintei nu o reprezinta calculele exacte, manipularea precisa a datelor. Stiinta e mai mult decat o suma de teorii precise, logice. Esenta stiintei e ceea ce in limbaj de specialitate se numeste metoda stiintifica - pe scurt ar fi vorba de validarea sau testarea teoriilor prin experiment si/sau observatie. Teoriile stiintei trebuie sa fie in intregime validate prin experimente si observatii, ele se afla in permanenta evolutie si schimbare tocmai pentru a corespunde cu rezultatele ultimelor descoperiri. Principiile fizice de baza, de exemplu, pe baza carora se construiesc teorii fizice complexe nu sunt niste dogme. S-au schimbat si se vor schimba de cate ori va fi nevoie, pentru a corespunde cat mai riguros cu putinta realitatii fizice. Principiile care stau la baza astrologiei sunt in schimb niste dogme. Ele au o baza istorica, ceea ce le da greutate. Prezenta lui Jupiter intr-o anumita constelatie la un moment dat are o anumita influenta. Planetele au caracteristici, "elemente", clar stabilite, inca din antichitate. Acestea sunt dogme, axiome daca vreti, principii universale care nu pot fi schimbate. Tot ceea ce ramane de facut e sa stapanesti maiestria de a combina principiile de baza intr-o constructie logica. Lucru care nu e usor, de vreme ce numai unii se pricep. Nu se pun la indoiala dogmele, dar nici macar predictiile...
Experimente/observatii in acest sens s-au facut totusi - nu de catre astrologi, care nu au nici un interes in acest sens - sau poate stiu si ei prea bine care ar fi rezultatele. Vom reveni cu siguranta cu exemple concrete, Cristi are cred pe undeva notate cateva lucrari de specialitate. Imi aduc aminte de un studiu statistic facut pe multe mii de persoane, in incercarea de a evidentia anumite predispozitii psihologice generale pentru anumite zodii (se afirma de exemplu ca Scorpionii ar fi mai sensibili, Leii mai colerici, etc), fara nici un rezultat concret. In cazul unei discipline stiintifice serioase, asemenea rezultate ar fi avut consecinte serioase, cel putin repetarea observatiilor/experimetelor, iar in ultima instanta schimbarea paradigmelor/teoriilor...Nu e cazul astrologiei.

Adrian Farcas

"Ceasornicarul Orb" si Teoria lui Darwin

Titlul ar putea sa para putin straniu, si trebuie sa incep prin a explica de unde vin cel putin primele doua cuvinte. In cartea sa "The Blind Watchmaker" , Richard Dawkins, ne propune un experiment mintal, prin care sa ne dam seama cat de stupida poate fi teoria creationista, daca ea poate fi numita o teorie.
Presupunand ca mergem pe o campie, vedem lucruri obisnuite, pomi, lacuri, animale in jurul nostru....dar ,deodata, gasim jos, langa noi, un ceas. In mintea omului ar putea imediat sa apara ideea cum ca, dintre toate cele vazute, ceasul cu siguranta a fost creat de o inteligenta, deoarece el nu putea sa apara ca un simplu rezultat al intamplarii. Sigur, experimentul e "putin tras de par", dar ceea ce vrea sa ilustreze este modul simplist in care sustinatorii designului ("inteligent") par sa perceapa teoria evolutionista.
Un organism nu este rezultatul sansei, al unei loterii a naturii, care pur si simplu s-a nimerit sa existe. Natura incearca toate posibilitatile, dar acestea sunt eliminate, pe rand, de legile fizicii si de necesitatile organismului pentru a supravietui intr-un anumit mediu. Natura nu mai revine a doua oara asupra unui "model" esuat.
Sa dam si un exemplu: In insulele Galapagos, Charles Darwin a intalnit diferite specii de pasari ce nu semanau prea mult cu ce se putea gasi pe Batranul Continent. Daca pe insula, sa presupunem, s-ar gasi doar semintele unei anumite plante, cu care pasarile ar trebui sa se hraneasca, atunci fiecare specie va trebui sa se adapteze. Presupunand, din nou, ca acele seminte se gasesc in locuri greu accesibile. Primele care vor disparea sunt, desigur, pasarile cu ciocul mic si gros, deoarece ele cu siguranta nu ar putea ajunge la sursa de hrana. Vor ramane deci doar cele cu ciocul lung. Urmatoarea generatie, insa, nu se va opri aici, ci se vor adapta si mai bine mediului, poate vor avea ciocul oarecum indoit, sau mai subtire, iar celelalte, din prima generatie vor disparea, de asemenea.
Dupa cum se vede si din acest exemplu simplist, natura incearca orice combinatie, dar aceste posibilitati sunt "filtrate" de necesitati. Cu alte cuvinte se incearca eliminarea organismelor neadaptate, pentru a face loc celor ce pot profita de mediul in care traiesc. Evolutia nu este, deci, un proces "orb", ci unul care "vede" foarte bine necesitatile organismelor in diferitele lor medii de viata.

Predictii pentru 2008

Începutul noului an a fost marcat, printre altele, de numeroase emisiuni dedicate predicţiilor astrologice. Iată una dintre ele, singura în care un invitat (domnul Pruteanu) a avut "îndrăzneala" sa spună despre astrologie ca este o şarlatanie!

Comentarii vom face şi noi, dar mai târziu.