vineri, 26 octombrie 2012
Marele salt
Este 14 octombrie 2012. Undeva deasupra zonei Roswell (devenită faimoasă datorită unei pretinse prăbușiri a unei farfurii zburătoare) la altitudinea de 39.045 m, un om se pregătește să se arunce în gol. Este un austriac, Felix Baumgartner, care și-a propus să se execute un salt de la cea mai mare altitundine, să depășească, în cădere liberă, viteza sunetului (devenind astfel primul om supersonic) și să parcugă, căzând pur și simplu în gol, cea mai mare distanță străbătută vreodată de vreun om. Așa cum se cuvine pentru un asemenea eveniment, în fața calculatoarelor se aflau aproape 8 milioane de pământeni care urmăreau în direct această aventură (nu îi punem la scoteală și cei care au urmărit spectacolul în fața televizoarelor, suntem în secolul XXI). A fost o aventură extraordinară, în care tehnologia de de ultimă oră a dat puteri nebănuite unui singur om.
marți, 23 octombrie 2012
luni, 15 octombrie 2012
Mituri despre homeopatie... (3)
În lipsa dovezilor științifice privitoare la eficiența leacurilor homeopatice, partizanii homeopatiei vin cu argumente ”imbatabiele”. Asta înseamnă că nu ni se oferă dovezi, ci numai vorbe care vor să ne convingă că avem de-a face cu o metodă eficientă de tratament.
De exemplu, dl dr. Sorin Cadar ne spune pe blogul său:
În acest citat sunt sintetizate câteva dintre argumentele folosite de către homeopați. În primul rând ei neagă obligația dovezilor clinice. Dacă nu există dovezi, atunci asta este o consecință a răutății celor ce contestă homeopatia. Homeopații ar putea să ne ofere teste clinice riguroase pentru a își demonstra afirmațiile, dar evită să o facă. Vor să luăm de bune toate afirmațiile lor. Apoi sar în alte domenii și se fac, așa cum vedeți mai sus, că nu își dau seama că psihoterapia nu este un medicament. Și pentru a ne ”demonstra” că în cazul homeopatiei nu este vorba despre efectul placebo, ne dau exemple care, în opinia lor, sunt dovezi zdrobitoare în favoarea remediilor homeopatice. Nu știu dacă dl dr Cadar, sau alți homeopați, chiar cred că la copii și animale nu se manifestă efectul de placebo.
Dar dacă este așa, înseamnă că ei au mari lacune în ceea ce privește metoda științifică folosită de medicină.
Să le aducem noi la cunoștință cum este cu efectul placebo la animale și copii.
Să începem cu sectorul veterinar. Iată o primă lucrare științifică (așa cum se cuvine, noi ne folosim de dovezi în argumentație). În J. Vet. Intern. Med., volumul ian-feb, 2010 a fost publicat un studiu foarte interesant pentru subiectul nostru. Titlul acestuia este grăitor: Placebo effect in canine epilepsy trials. Concluzia studiului este:
Mai vreți exemple? Sunt cu nemiluita, nu le putem lista aici pe toate, dar o căutare după veterinary și placebo, vă va oferi o listă uriașă de dovezi care ne arată că și în medicina veterinară se manifestă efectul placebo.
Acum să trecem la copii. Pentru a scurta textul nostru, nu ne vom referi la copii în general, ci numai la noii născuți. ”Medicii” homeopați ne vor spune că aceștia sunt invulnerabili la placebo. În acest caz, ar fi foarte firesc ca testele clinice pentru noi născuți să fie efectuate fără comparația cu un lot care primește placebo. Ar fi suficient un lot martor, care nu primește nici o medicație. Dacă veți analiza testele clinice efectuate asupra bebelușilor veți vedea că toate folosesc și un lot placebo.
Pentru utilizarea unui lot placebo în cazul testelor clinice pe noi născuți există multe argumente. De exemplu, rezultatul (surpinzător) care a fost comunicat de lucrarea Do sick newborn infants benefit from participation in a randomized clinical trial? publicat în J. Pediatrics în 1999. Luați și citiți:
Vă rog acum să recitiți citatul din dl. dr. Cadar. Este acolo un pasaj interesant: ”Și dacă placebo vindecă sau ameliorează, de ce să nu-l utilizăm ca metodă de tratament?”
Apropo, v-ați întrebat vreodată de ce pe posturile tv nu există nici o emisiune în cadrul căreia să fie discutată homeopatia pe bază de dovezi?
De exemplu, dl dr. Sorin Cadar ne spune pe blogul său:
Unele cercetări aprofundate arată că homeopatia are o rată de succes egală cu cazul în care nu s-ar fi aplicat nici un tratament, că are același efect cu placebo.Aprofundate? De către cine? De către cei care neagă ceea ce nu cunosc? Dar psihoterapia nu are efect placebo? Desființăm psihoterapia? Și dacă placebo vindecă sau ameliorează, de ce să nu-l utilizăm ca metodă de tratament? Dar studiile pe animale? Placebo? Studiile clinice efectuate prin aplicarea metodei homeopatice la bebeluși? Placebo?
În acest citat sunt sintetizate câteva dintre argumentele folosite de către homeopați. În primul rând ei neagă obligația dovezilor clinice. Dacă nu există dovezi, atunci asta este o consecință a răutății celor ce contestă homeopatia. Homeopații ar putea să ne ofere teste clinice riguroase pentru a își demonstra afirmațiile, dar evită să o facă. Vor să luăm de bune toate afirmațiile lor. Apoi sar în alte domenii și se fac, așa cum vedeți mai sus, că nu își dau seama că psihoterapia nu este un medicament. Și pentru a ne ”demonstra” că în cazul homeopatiei nu este vorba despre efectul placebo, ne dau exemple care, în opinia lor, sunt dovezi zdrobitoare în favoarea remediilor homeopatice. Nu știu dacă dl dr Cadar, sau alți homeopați, chiar cred că la copii și animale nu se manifestă efectul de placebo.
Dar dacă este așa, înseamnă că ei au mari lacune în ceea ce privește metoda științifică folosită de medicină.
Să le aducem noi la cunoștință cum este cu efectul placebo la animale și copii.
Să începem cu sectorul veterinar. Iată o primă lucrare științifică (așa cum se cuvine, noi ne folosim de dovezi în argumentație). În J. Vet. Intern. Med., volumul ian-feb, 2010 a fost publicat un studiu foarte interesant pentru subiectul nostru. Titlul acestuia este grăitor: Placebo effect in canine epilepsy trials. Concluzia studiului este:
A positive response to placebo administration, manifesting as a decrease in seizure frequency, can be observed in epileptic dogs. This is of importance when evaluating open label studies in dogs that aim to assess efficacy of antiepileptic drugs, as the reported results might be overstated. Findings from this study highlight the need for more placebo-controlled trials in veterinary medicine.
(Un răspuns pozitiv la administrarea placebo, manifestat ca o scădere a frecvenței crizelor, poate fi observată la câini epileptici. Acest lucru este foarte atunci când se evaluează studii deschise realizate pe câini, care au ca scop evaluarea eficacității medicamentelor antiepileptice, deoarece rezultatele raportate ar putea fi supraestimate. Rezultatele de la acest studiu evidențiază necesitatea de studii controlate cu lot placebo în medicina veterinară.)Să vă mai dau un exemplu. Unul din zona homeopatiei. A double-blind placebo-controlled study into the efficacy of a homeopathic remedy for fear of firework noises in the dog (Canis familiaris), publicat de Vet. J. în 2008. Acest studiu a arătat că:
Seventy-five dogs that showed a fear response to fireworks participated in a double-blinded, placebo-controlled clinical trial to assess the efficacy of a homeopathic remedy for the alleviation of their behavioural signs. Dogs were randomly assigned to one of two treatments; the homeopathic treatment or the placebo treatment. At the baseline assessments the owners identified the behavioural signs of fear that their dogs normally displayed in response to fireworks, rated their frequency and intensity, and assessed the global severity of their dog's responses. These measures were repeated at the final assessment and owners also completed weekly diaries for the length of the trial. There were significant improvements in the owners' rating of 14/15 behavioural signs of fear in the placebo treatment group and all 15 behavioural signs in the homeopathic treatment group. Both treatment groups also showed significant improvement in the owners' rating of the global severity of their dog's responses. However, there was no significant difference in the response seen between the two treatment groups.Nu voi traduce întregul text, ci doar ultima popoziție: ”Nu există nici o diferență semnificativă între răspunsul la tratament între cele două grupuri [tratament homeopatic și placebo]” deși ambele ”tratamente” au dat rezultate semnificative.
Mai vreți exemple? Sunt cu nemiluita, nu le putem lista aici pe toate, dar o căutare după veterinary și placebo, vă va oferi o listă uriașă de dovezi care ne arată că și în medicina veterinară se manifestă efectul placebo.
Acum să trecem la copii. Pentru a scurta textul nostru, nu ne vom referi la copii în general, ci numai la noii născuți. ”Medicii” homeopați ne vor spune că aceștia sunt invulnerabili la placebo. În acest caz, ar fi foarte firesc ca testele clinice pentru noi născuți să fie efectuate fără comparația cu un lot care primește placebo. Ar fi suficient un lot martor, care nu primește nici o medicație. Dacă veți analiza testele clinice efectuate asupra bebelușilor veți vedea că toate folosesc și un lot placebo.
Pentru utilizarea unui lot placebo în cazul testelor clinice pe noi născuți există multe argumente. De exemplu, rezultatul (surpinzător) care a fost comunicat de lucrarea Do sick newborn infants benefit from participation in a randomized clinical trial? publicat în J. Pediatrics în 1999. Luați și citiți:
Background: Adult participants in randomized controlled trials often have better outcomes than patients who are eligible but not enrolled. Objective: To examine whether newborn infants who were allocated to placebo in an investigational drug trial had better outcomes than infants who were eligible but not randomized (eligible NR). Study design: During a randomized controlled trial of antithrombin therapy in premature infants with respiratory distress syndrome, data were collected prospectively on all 76 infants in the eligible NR group. Study outcomes were compared with those of all 61 infants who were randomized to placebo. The same exogenous surfactant was used in all patients. Results: In the placebo group the mean (SD) birth weight was 1201 (314) g, mean (SD) gestational age was 28.8 (2.3) weeks, and 51% were male. In infants in the eligible NR group, mean (SD) birth weight was 1141 (262) g, mean (SD) gestational age was 28.3 (2.3) weeks, and 58% were male; 57% of infants in both groups had been exposed to steroids before birth. The median duration of mechanical ventilation was reduced from 6.2 days in the eligible NR group to 4.8 days in the placebo group (P = .008). There was also a trend toward less frequent and less severe intraventricular hemorrhage in trial participants. Conclusions: These data are consistent with the hypothesis that sick newborn infants may benefit from participation in a randomized controlled trial. (J Pediatr 1999;134:151-5)Nu voi traduce tot textul. Important este acest pasaj: ”Durata medie a [necesității] ventilării mecanice a scăzut de la 6.2 zile pentru grupul NR [nerandomizat] la 4,8 zile pentru grupul placebo”. Altfel spus, efectul placebo se produce și în cazul nou-născuților. Dar asta nu îi încurcă deloc pe homeopați. Ei vor susține în continuare că ”eficiența” homeopatiei este demonstrată tocmai de bebeluși, la care, spun ei, nu există efect placebo! Așa cum le stă lor bine, homeopații pot susține orice, numai să fie crezuți. Iar atunci când gândire critică nu este, homeopații sunt foarte convingători.
Vă rog acum să recitiți citatul din dl. dr. Cadar. Este acolo un pasaj interesant: ”Și dacă placebo vindecă sau ameliorează, de ce să nu-l utilizăm ca metodă de tratament?”
Apropo, v-ați întrebat vreodată de ce pe posturile tv nu există nici o emisiune în cadrul căreia să fie discutată homeopatia pe bază de dovezi?
joi, 11 octombrie 2012
Mituri despre homeopatie... (2)
Nu poți decât să zâmbești, în măsura în care ești cât de cât rațional, atunci când citești despre miturile legate de homeopatie în articolul din România Liberă. Singurul mit legat de homeopatie este acela care susține că aceasta chiar funcționează. În rest... interacțiunea dintre produsele homeopatice și alcool, cafea sau pastă de dinți... sau vegetarienii care ar fi afectați de utilizarea produselor homeopatice care conțin tot soiul de extracte din țesuturi de animale (cum este Oscillococcinum)... zău așa, cum să nu te cuprindă un zâmbet mai mult sau mai puțin amar?
Dar lucrurile devin grave atunci când se trece la descrierea cauzelor bolilor. vom cita pe larg acest pasaj. El reprezintă un adevărat monument al ignoranței. Nu ne jucăm cu vorbele. Iată:
De altfel unii dintre homeopați sunt chiar împotriva vaccinărilor, cum avea să constate prietenul nostru care ține blogul Insula îndoielii. În articolul ”Homeopatia, o minciună periculoasă” el a avut ideea să ceară părerea, prin e-mail, unor medici homeopați (unii faimoși, ce apar pe sticla televizoarelor) despre două cazuri imaginare:
Dovezile în favoarea homeopatiei, cu excepția unor studii irelevante, nu există. Nu trebuie să mă credeți pe mine. Eu vă sugerez să accesați baza de date Cochrane. Este vorba despre o bază de date în care sunt colectate toate testele clinice care îndeplinesc criteriile de rigoare standard. Aici dați o căutare după homeopathy. Veți obține o listă cu rezultatele experimentale privind homeopatia. Și nu mică vă va fi surpriza atunci când veți constata că, practic, între homeopatie și placebo (spus mai pe șleau, între homeopatie și apă chioară) nu există nici o diferență. Dar ”medicii” homeopați se fac că nu bagă de seamă aceste concluzii. Ei nu au nevoie de dovezi, ci numai de propria lor credință.
Homeopatia este veche de mai bine de 200 de ani. De ce nu se găsesc dovezi clare în favoarea ei? Pentru că, de fapt, este complet ineficintă. Acest răspuns este ușor de dat. Mai greu este răspunsul la o altă întrebare: De ce mai cred unii în homeopatie? Aș îndrăzni să dau eu unul. Câtă vreme se mai crede în descântece, în cristaloterapie, în astrologie medicală și în alte asemenea lor, homeopatia își va găsi un loc de frunte în lumea celor ce confundă pseudomedicina cu medicina.
(va urma, sper)
Dar lucrurile devin grave atunci când se trece la descrierea cauzelor bolilor. vom cita pe larg acest pasaj. El reprezintă un adevărat monument al ignoranței. Nu ne jucăm cu vorbele. Iată:
Tratamentul homepatic trebuie încadrat într-o miasmă În cadrul analizei unui cazul, se face întotdeauna încadrarea într-o miasmă şi se alege medicamentul homeopatic corespunzător întregului tablou din miasma identificată. Miasma se traduce din limba greacă prin pată, poluare, murdărire sau, în limbaj modern, contaminare. Miasma este cauza (agenţi patogeni, vaccinări, tratamente de supresie cu antibiotice, hormoni, poluare, aditivi, traume fizice şi psihice severe, intervenţii chirurgicale) care generează un mod de reacţie/predispoziţie şi ulterior apariţia bolilor cronice. Acesta poate fi dobândită în timpul vieţii sau moştenită de la generaţiile anterioare.Cauza primară a bolilor este ”miasma”! ”Miasma este cauza [...] care generează un mod de reacție/predispoziție și ulterior apariția bolilor cronice.” se spune în articol. Și printre aceste malefice miasme nu puteau să nu se afle vaccinurile și antibioticele! Curat medicină, coane Fănică! Adică tocmai ceea ce a făcut ca medicina să repurteze succese la scară globală, prelungind cu decenii speranța de viață, devine o cauză a bolilor. Lucruri evidente sunt negate cu nonșalanță. Nu vă mai vaccinați, nu mai luați antibiotice și o sa vă fie bine o să trăiți sănătoși până la adânci bătrânețe. La noi în țară nu lipsa măsurilor eficiente de prevenție este cauza recrudescenței tuberculozei ci... miasma, miasma tuberculinică! Iar împotriva ei, musai să luptăm cu apă chioară, pardon, cu remedii homeopatice.
De-a lungul timpului, prevalenţa tuberculozei la noi în ţara a dus la modul reacţional tuberculinic, care nu înseamnă că românii pot face mai uşor tuberculoză, ci că au o predispoziţie la infecţii respiratorii superioare sau inferioare, alături de afectare limfatic-ganglionară, vasculară, hepatică, uro-genitală sau anumite caracteristici mentale şi psiho-emoţionale. Sunt multe medicamente homeopate pentru tuberculinism, dar se indică selecţionat, întotdeauna corelate cu antecedentele familiale şi personale. Lucrurile nu funcţionează pe principiul prevenţiei - nu mă îmbolnăvesc de tuberculoză dacă iau anumite medicamente homeopate. Este vorba de efectul tuberculozei de-a lungul generaţiilor (părinţi, bunici, străbunici), de ceea ce moştenim ca mod de manifestare. Tratamentul miasmatic corespunzător poate debloca acest tipar de evoluţie în timp.
De altfel unii dintre homeopați sunt chiar împotriva vaccinărilor, cum avea să constate prietenul nostru care ține blogul Insula îndoielii. În articolul ”Homeopatia, o minciună periculoasă” el a avut ideea să ceară părerea, prin e-mail, unor medici homeopați (unii faimoși, ce apar pe sticla televizoarelor) despre două cazuri imaginare:
1. Fratele meu tocmai a devenit tată şi (fiind în Germania) trebuie să îşi dea acordul pentru fiecare vaccin ce trebuie făcut în primii ani de viaţă. Eu eram interesat să îi ofer o alternativă homeopată, stiindu-se cât sunt de “periculoase” vaccinurile.Mergeți pe articolul din Insula îndoielii și o să vedeți cam care are atitudinea medicilor homeopați în ceea ce privește problemele enunțate. Răspunsurile lor m-au lăsat mut de uimire. Parcă nici nu au învățat vreodată ceva despre medicină, despre știința numită medicină. Uneori am senzația că homeopații chiar se luptă cu știința. Iar medicina este o știință. Numai metaforic este o artă. Iar o știință are nevoie de dovezi. În ceea ce privește medicina, dovezile se obțin prin studii clinice. V-aș recomanda să citiți acest articol publicat de Cochrane.org.
2. Un vecin are tuberculoză şi familia lui ia medicamente preventive. Poate face homeopatia ceva pentru a le uşura celor din familie efectele secundare?
Homeopatia este veche de mai bine de 200 de ani. De ce nu se găsesc dovezi clare în favoarea ei? Pentru că, de fapt, este complet ineficintă. Acest răspuns este ușor de dat. Mai greu este răspunsul la o altă întrebare: De ce mai cred unii în homeopatie? Aș îndrăzni să dau eu unul. Câtă vreme se mai crede în descântece, în cristaloterapie, în astrologie medicală și în alte asemenea lor, homeopatia își va găsi un loc de frunte în lumea celor ce confundă pseudomedicina cu medicina.
(va urma, sper)
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Mituri despre homeopatie... (1)
Astăzi am citit un articol în ediția online a României libere. Articolul se intitulează: ”Zece mituri despre homeopatie: Medicamentele sunt un placebo sau nu?” Ca de obicei, atunci când se vorbește favorabil despre homeopatie, nu au cum să lipsească năzbâtiile.
”Multe persoane cred că dacă medicamentul homeopat este corect ales, diluţia nu are importanţă. Metoda diluţiei progresive reprezintă însă unul din principiile homeopatiei şi nu trebuie trecută cu vederea. Tipul de diluţie (1:10, 1:100, 1:50 000) şi diluţia în sine se corelează cu vitalitatea persoanei şi cu profunzimea afectării (pornind de la suprafaţa, fizic până la nivel psiho-emoţional).” scrie frumușel în textul din România Liberă. Am remarcat asta printre cei ce vor să susțină homeopatia: se încearcă escamotarea problemei legate de diluție. Diluțile enunțate în articol nu țin, decât foarte rar, de homeopatie. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă ați consuma o soluție care conține 10% arsenic (un principiu activ popular printre homeopați)...
Doamna dr. Mihaela Georgia Câmpian pe site-ul ”HOMEOPATIA, tratament pentru CORP, MINTE si SUFLET” ne spune clar: ”In cazul remediilor homeopatice, cu cat concentratia de substanta este mai mica, cu atat remediul este mai puternic, deoarece el a fost diluat succesiv, iar odata cu fiecare diluare el este supus sucusiunii, si ca urmare mai multa informatie din substanta initiala a trecut in apa sau vehiculul neutru. Deci dilutiile mai mari sunt mai puternice (200CH are un efect mai puternic decat dilutia 30CH si efectul sau va fi mai profund). De obicei, dilutiile mici (5CH, 7CH, 9CH, 15CH) sunt folosite mai mult pentru patologia fizica, iar dilutiile medii, mari si foarte mari [30CH, 200CH, 1M(1000CH), 10M, 50M, CM(100.000CH)] sunt folosite pentru tratarea dezechilibrelor din planurile mai profunde (planurile emotional si mental). ” Cu cât crește diluția, cu atât mai tare este efectul! O constatare plină de un miez pseudoștiințific. Poate nu știți ce înseamnă diluțiile astea.
Am nevoie de imaginația și răbdarea dv și de cunoștințe minime de matematică. Se ia o eprubetă în care vom pune nouă părți apă (sau alcool) și o parte substanță activă. Soluția pe care o obținem o vom agita bine, pentru a o dinamiza (conform lui Hahnemann, agitarea ar trebui să se facă în ritmul bătăilor inimii). Am obținut un preparat în diluție 1X. Diluțiile homeopatice sunt unele infinitezimale, așa că trebuie să mergem mai departe. Din soluția obținută vom lua o parte și o vom adăuga peste nouă părți de apă (respectiv, alcool). Am obținut o diluție 2X sau, în așanumita notație centesimală, 1C. Urmează din nou faza de dinamizare, după care procesul de diluare se reia... până când... până când...
Acum sper să nu vă plictisească numerele, pentru că vă invit să privim cele ce urmează folosind un pic de matematică și de foarte puțină fizică. Să ne aducem aminte de numărul lui Avogadro, care reprezintă numărul de molecule care se află într-un mol de substanţă. Valoarea acestui număr este 6,022 x 10 ^ 23. Acum vom apela la un pic de imaginaţie. Să dizolvăm un mol de substanţă activă într-un litru de apă. După o diluţie 1C vor rămâne 1/100 sau 10^-2 moli din substanţa activă (adică 6,022 x 10 ^ 21 molecule). Dacă mergem mai departe şi ajungem la o diluţie 11C, în recipientul în care realizăm experimentul vor rămâne 10^-22 moli din substanţa activă, adică aproximativ 60 de molecule. La pasul următor, atunci când ajungem la diluţii 12C, în litrul nostru de apă nu vom mai avea decât 10^-24 moli din substanţa activă, adică 0,6 molecule! Dar nu poţi avea 0,6 molecule... De fapt, avem o probabilitate de 60% ca în litrul nostru de apă să avem o singură moleculă din substanţa activă. De aici încolo, mergând mai departe cu diluarea, nu facem altceva decât să diluăm apa cu apă! Poate că v-au plictisit cifrele astea, dar ele sunt cât se poate de corecte. Ele ilustrează un lucru evident şi incontestabil: începând cu diluţia 12C dispare orice urmă de substanţă activă...
Hahnemann însuşi considera că diluţia 30C este utilă în cele mai multe dintre cazuri. Asta înseamnă că la un număr de molecule de apă echivalent cu numărul de atomi existent în circa 1.000 de stele similare cu Soarele, pentru a găsi o singură moleculă din substanţa activă folosită pentru a prepara remediul homeopatic... Este drept, Hahnemann nu recomanda să se meargă mai departe cu diluţia, dar homeopatia modernă a evoluat...
Există pe piaţă remedii (cum este foarte popularul Oscillococcinum) care au o diluţie de 200C. Asta înseamnă, tradus în altă formă o diluţie de 10^-400. Numărul de atomi din Univers este de mai mic de 10^100!
(Va urma)
”Multe persoane cred că dacă medicamentul homeopat este corect ales, diluţia nu are importanţă. Metoda diluţiei progresive reprezintă însă unul din principiile homeopatiei şi nu trebuie trecută cu vederea. Tipul de diluţie (1:10, 1:100, 1:50 000) şi diluţia în sine se corelează cu vitalitatea persoanei şi cu profunzimea afectării (pornind de la suprafaţa, fizic până la nivel psiho-emoţional).” scrie frumușel în textul din România Liberă. Am remarcat asta printre cei ce vor să susțină homeopatia: se încearcă escamotarea problemei legate de diluție. Diluțile enunțate în articol nu țin, decât foarte rar, de homeopatie. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă ați consuma o soluție care conține 10% arsenic (un principiu activ popular printre homeopați)...
Doamna dr. Mihaela Georgia Câmpian pe site-ul ”HOMEOPATIA, tratament pentru CORP, MINTE si SUFLET” ne spune clar: ”In cazul remediilor homeopatice, cu cat concentratia de substanta este mai mica, cu atat remediul este mai puternic, deoarece el a fost diluat succesiv, iar odata cu fiecare diluare el este supus sucusiunii, si ca urmare mai multa informatie din substanta initiala a trecut in apa sau vehiculul neutru. Deci dilutiile mai mari sunt mai puternice (200CH are un efect mai puternic decat dilutia 30CH si efectul sau va fi mai profund). De obicei, dilutiile mici (5CH, 7CH, 9CH, 15CH) sunt folosite mai mult pentru patologia fizica, iar dilutiile medii, mari si foarte mari [30CH, 200CH, 1M(1000CH), 10M, 50M, CM(100.000CH)] sunt folosite pentru tratarea dezechilibrelor din planurile mai profunde (planurile emotional si mental). ” Cu cât crește diluția, cu atât mai tare este efectul! O constatare plină de un miez pseudoștiințific. Poate nu știți ce înseamnă diluțiile astea.
Am nevoie de imaginația și răbdarea dv și de cunoștințe minime de matematică. Se ia o eprubetă în care vom pune nouă părți apă (sau alcool) și o parte substanță activă. Soluția pe care o obținem o vom agita bine, pentru a o dinamiza (conform lui Hahnemann, agitarea ar trebui să se facă în ritmul bătăilor inimii). Am obținut un preparat în diluție 1X. Diluțiile homeopatice sunt unele infinitezimale, așa că trebuie să mergem mai departe. Din soluția obținută vom lua o parte și o vom adăuga peste nouă părți de apă (respectiv, alcool). Am obținut o diluție 2X sau, în așanumita notație centesimală, 1C. Urmează din nou faza de dinamizare, după care procesul de diluare se reia... până când... până când...
Acum sper să nu vă plictisească numerele, pentru că vă invit să privim cele ce urmează folosind un pic de matematică și de foarte puțină fizică. Să ne aducem aminte de numărul lui Avogadro, care reprezintă numărul de molecule care se află într-un mol de substanţă. Valoarea acestui număr este 6,022 x 10 ^ 23. Acum vom apela la un pic de imaginaţie. Să dizolvăm un mol de substanţă activă într-un litru de apă. După o diluţie 1C vor rămâne 1/100 sau 10^-2 moli din substanţa activă (adică 6,022 x 10 ^ 21 molecule). Dacă mergem mai departe şi ajungem la o diluţie 11C, în recipientul în care realizăm experimentul vor rămâne 10^-22 moli din substanţa activă, adică aproximativ 60 de molecule. La pasul următor, atunci când ajungem la diluţii 12C, în litrul nostru de apă nu vom mai avea decât 10^-24 moli din substanţa activă, adică 0,6 molecule! Dar nu poţi avea 0,6 molecule... De fapt, avem o probabilitate de 60% ca în litrul nostru de apă să avem o singură moleculă din substanţa activă. De aici încolo, mergând mai departe cu diluarea, nu facem altceva decât să diluăm apa cu apă! Poate că v-au plictisit cifrele astea, dar ele sunt cât se poate de corecte. Ele ilustrează un lucru evident şi incontestabil: începând cu diluţia 12C dispare orice urmă de substanţă activă...
Hahnemann însuşi considera că diluţia 30C este utilă în cele mai multe dintre cazuri. Asta înseamnă că la un număr de molecule de apă echivalent cu numărul de atomi existent în circa 1.000 de stele similare cu Soarele, pentru a găsi o singură moleculă din substanţa activă folosită pentru a prepara remediul homeopatic... Este drept, Hahnemann nu recomanda să se meargă mai departe cu diluţia, dar homeopatia modernă a evoluat...
Există pe piaţă remedii (cum este foarte popularul Oscillococcinum) care au o diluţie de 200C. Asta înseamnă, tradus în altă formă o diluţie de 10^-400. Numărul de atomi din Univers este de mai mic de 10^100!
(Va urma)
luni, 1 octombrie 2012
A fost Cronica Scepticului
Începeam, în 5 iulie 2008, o emisiune care purta titlul ”Cronica scepticului”. Simțeam nevoia să o fac, pentru că în presa noastră apăreau tot soiul de ciudățenii. Darwin era pus la stâlpul infamiei, tot soiul de terapeuți vindecau orice boală, vaccinarea era o crimă, geocentrismul era adevărata viziune a cosmosului iar anul 2012 ne va marca sfârșitul... și multe asemenea năzbâtii uluitoare. Uluitoare, cel puțin pentru cineva care crede că trăim într-o lume guvernată de rațiune, de acel scepticism necesar, un scepticism care cere oricăruia dintre noi să ne însoțim cuvintele (oricât de atrăgătoare ar fi ele) de fapte, de dovezi. Asistam pe atunci la un adevărat război împotriva științei. Acea luptă împotriva dovezilor, împotriva rațiunii continuă și acum.
Iată acel prim episod al Cronicii scepticului.
Au trecut anii. S-au strâns 205 episoade ale Cronicii scepticului, care la un moment dat a căpătat titlul Partizanii rațiunii (un titlu care mie mi se pare cam nefericit). Iată aici ultimul episod.
Pe neașteptate am aflat că emisiunea este scoasă din grilă. Nu pot comenta această decizie, pe care eu am aflat-o în ultima clipă. Asta nu înseamnă că nu o regret.
Voi încerca și alte canale de comunicare. Încă mai caut televiziuni sau posturi de radio care să găzduiască o cronică a scepticismului.
Până atunci voi încerca să revitalizez acest blog, pe care l-am neglijat în ultimii ani.
Iată acel prim episod al Cronicii scepticului.
Au trecut anii. S-au strâns 205 episoade ale Cronicii scepticului, care la un moment dat a căpătat titlul Partizanii rațiunii (un titlu care mie mi se pare cam nefericit). Iată aici ultimul episod.
Pe neașteptate am aflat că emisiunea este scoasă din grilă. Nu pot comenta această decizie, pe care eu am aflat-o în ultima clipă. Asta nu înseamnă că nu o regret.
Voi încerca și alte canale de comunicare. Încă mai caut televiziuni sau posturi de radio care să găzduiască o cronică a scepticismului.
Până atunci voi încerca să revitalizez acest blog, pe care l-am neglijat în ultimii ani.
joi, 5 mai 2011
Mașina timpului - editia din 27 aprilie 2011
În această ediție a Mașinii timpului, difuzată de către postul RadioLynx, vom vorbi despre o nouă ipoteză din lumea fizicii. Este vorba despre răspunsul la o întrebare pe care nu ne-am pus-o până acum: câte dimensiuni spațiale are Universul?
Desigur, este nevoie de un oarecare efort să ne imaginăm un Univers monodimensional, un Univers asemănător dreptei cu care ne-a obișnuit deja geometria. Dar dacă această nouă ipoteză va fi validată, atunci ea va produce schimbări masive în fizică. Teoria, publicată în Physical Review Letter, aparține fizicienilor Dejan Stojkovic și Jonas Mureika și afirmă că, în primele momente de după Big Bang, Universul avea o singură dimensiune spațială. Pe măsură ce volumul Universului timpuriu a crescut, acesta a trecut la două dimensiuni spațiale (cum este cazul planului) după care a evoluat la trei dimenisiuni (cele cu care suntem obuișnuiți). Cu alte cuvinte, cei doi afirmă că numărul de dimensiuni spațiale depinde de volumul spațiului pe care îl putem observa. Cu cât această volum este mai mic, cu atât numărul de dimensiuni este mai scăzut. Pe măsură ce Universul își va continua expansiunea va apărea o a patra dimenisiune spațială (dacă ea nu există deja).
Dacă se va dovedi corectă această nouă teorie ar putea ajuta la rezolvarea unor probleme din fizică, cum ar fi:
1. Incompatibilitatea dintre mecanica cuantică și teoria relativității. Formalismul matematic al mecanicii cuantice ne oferă o descrire foarte bună a Universului la scară foarte mică, în timp ce teoria relativității ne descrie Universul la scară mare. Din păcate cele două teorii sunt incompatibile. Dar dacă se va dovedi că Universul la scară mică are mai puține dimensiuni spațiale, atunci incompatibilitatea va dispare.
2. Misterul expansiunii accelerate a Universului. Măsurătorile arată o accelerare a expansiunii Universului, și până acum nu s-a găsit o expliacție unanim accepată. Dacă se va dovedi că pe măsură ce volumul Universului crește apar dimensiuni suplimentare, atunci am avea o bună explicație pentru această accelerare. (De altfel Stojkovic airmă că la scară cosmologică Universul are deja patru dimensiuni spațiale.)
3. Masa bozonului Higgs. Modelul standard al mecanicii cuantice impune existența unei particule, încă nedescoperită, care poartă numele de bozon Higgs. Pentru ca ecuațiile matematice ale modelului standard să descrie cu acuratețe lumea reală, fizicienii sunt obligați să ajusteze artificial masa bozonului Higgs atunci când se modelează interacții între particule la energii înalte. Dacă spațiul are mai puține dimensiuni la energii înalte, aceste ajustări nu mai sunt necesare.
Orice teorie științifică are nevoie de confirmări experimentale. Cei doi fizicieni afirmă că dovada ar putea fi obținută peste câțiva ani, atunci când va intra în funcțiune observatorul spațial de unde gravitaționale LISA (Laser Interferometer Space Antenna). Acesta nu ar trebui să detecteze undele gravitaționale produse în primele momente de existență ale Universului nostru, deoarece ele nu se produc în spații mono sau bidimensionale.
Deoarece LISA va intra în serviciul operațional peste câțiva ani buni, mai trebuie așteptat pâna ca această îndrăzneață teorie să își capete confirmarea sau infirmarea.
Și totuși există de pe acum un indiciu interesant. Oamenii de știință au constatat că fluxul de radiații cosmice cu energii mai mari de un TeV (energii similare celor existente în Universul timpuriu) par să fie aliniate de-a lungul unui plan bidimenisional.
Pentru mai multe informații puteți să dați click aici.
Desigur, este nevoie de un oarecare efort să ne imaginăm un Univers monodimensional, un Univers asemănător dreptei cu care ne-a obișnuit deja geometria. Dar dacă această nouă ipoteză va fi validată, atunci ea va produce schimbări masive în fizică. Teoria, publicată în Physical Review Letter, aparține fizicienilor Dejan Stojkovic și Jonas Mureika și afirmă că, în primele momente de după Big Bang, Universul avea o singură dimensiune spațială. Pe măsură ce volumul Universului timpuriu a crescut, acesta a trecut la două dimensiuni spațiale (cum este cazul planului) după care a evoluat la trei dimenisiuni (cele cu care suntem obuișnuiți). Cu alte cuvinte, cei doi afirmă că numărul de dimensiuni spațiale depinde de volumul spațiului pe care îl putem observa. Cu cât această volum este mai mic, cu atât numărul de dimensiuni este mai scăzut. Pe măsură ce Universul își va continua expansiunea va apărea o a patra dimenisiune spațială (dacă ea nu există deja).
Dacă se va dovedi corectă această nouă teorie ar putea ajuta la rezolvarea unor probleme din fizică, cum ar fi:
1. Incompatibilitatea dintre mecanica cuantică și teoria relativității. Formalismul matematic al mecanicii cuantice ne oferă o descrire foarte bună a Universului la scară foarte mică, în timp ce teoria relativității ne descrie Universul la scară mare. Din păcate cele două teorii sunt incompatibile. Dar dacă se va dovedi că Universul la scară mică are mai puține dimensiuni spațiale, atunci incompatibilitatea va dispare.
2. Misterul expansiunii accelerate a Universului. Măsurătorile arată o accelerare a expansiunii Universului, și până acum nu s-a găsit o expliacție unanim accepată. Dacă se va dovedi că pe măsură ce volumul Universului crește apar dimensiuni suplimentare, atunci am avea o bună explicație pentru această accelerare. (De altfel Stojkovic airmă că la scară cosmologică Universul are deja patru dimensiuni spațiale.)
3. Masa bozonului Higgs. Modelul standard al mecanicii cuantice impune existența unei particule, încă nedescoperită, care poartă numele de bozon Higgs. Pentru ca ecuațiile matematice ale modelului standard să descrie cu acuratețe lumea reală, fizicienii sunt obligați să ajusteze artificial masa bozonului Higgs atunci când se modelează interacții între particule la energii înalte. Dacă spațiul are mai puține dimensiuni la energii înalte, aceste ajustări nu mai sunt necesare.
Orice teorie științifică are nevoie de confirmări experimentale. Cei doi fizicieni afirmă că dovada ar putea fi obținută peste câțiva ani, atunci când va intra în funcțiune observatorul spațial de unde gravitaționale LISA (Laser Interferometer Space Antenna). Acesta nu ar trebui să detecteze undele gravitaționale produse în primele momente de existență ale Universului nostru, deoarece ele nu se produc în spații mono sau bidimensionale.
Deoarece LISA va intra în serviciul operațional peste câțiva ani buni, mai trebuie așteptat pâna ca această îndrăzneață teorie să își capete confirmarea sau infirmarea.
Și totuși există de pe acum un indiciu interesant. Oamenii de știință au constatat că fluxul de radiații cosmice cu energii mai mari de un TeV (energii similare celor existente în Universul timpuriu) par să fie aliniate de-a lungul unui plan bidimenisional.
Pentru mai multe informații puteți să dați click aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)