Rezoluţia 1580 - Pericolele creaţionismului ştiinţific în educaţie

Titlul si continutul rezolutiei este destul de sugestiv, asa ca lasam acest text fara niciun comentariu din partea noastra... va rugam sa-l cititi si apoi sa va ganditi la cele scrise aici...

1. Obiectivul acestei rezoluţii nu este punerea la îndoială sau combaterea unui anume credinţe – dreptul la libera credinţă nu o permite. Scopul este acela de a pune în gardă contra anumitor tendinţe de a trece o anume credinţă drept ştiinţă. Credinţa trebuie separată de ştiinţă. Nu este vorba de antagonism. Ştiinţa şi credinţa trebuie să poată coexista. Nu este vorba de a opune credinţa ştiinţei, dar trebuie împiedicată opunerea credinţei contra ştiinţei.

2. Pentru unii, creaţia, fixată pe o convingere religioasă, dă un sens vieţii. Însă, Camerele Parlamentului se îngrijorează în privinţa influenţei pe care o pot avea tezele creaţioniste asupra sistemelor educaţionale şi asupra urmărilor asupra democraţiei. Creaţionismul, dacă nu ne opunem lui, poate fi o ameninţare asupra respectării drepturilor omului, atribut aflat în sarcina Consiliului Europei.

3. Creaţionismul, născut din negarea evoluţiei speciilor, a fost mult timp un fenomen tipic american. Astăzi, tezele creaţioniste tind să se implementeze în Europa, iar răspândirea lor atinge un număr impresionant de state membre ale Consiliului Europei.

4. Ţinta principală a creaţioniştilor contemporani, cel mai adesea de cult creştin sau musulman, este învăţământul. Creaţioniştii luptă pentru ca tezele lor să figureze în programele şcolare ştiinţifice. Dar creaţionismul nu se poate pretinde o disciplină ştiinţifică.

5. Creaţioniştii repun în discuţie caracterul ştiinţific al anumitor cunoştinţe şi prezintă teoria evoluţionistă ca o simplă interpretare printre altele. Ei acuză oamenii de ştiinţă că nu furnizează date suficiente pentru a valida caracterul ştiinţific al evoluţionismului. Contrar, creaţioniştii apără caracterul ştiinţific al tezelor proprii. Niciuna din ele nu rezistă însă unei analize obiective.

6. Asistăm la creşterea în putere a unor obiceiuri de gândire care pun la îndoială cunoştinţele deja verificate asupra naturii, evoluţiei, originilor noastre, asupra locului nostru în univers.

7. Există un risc major de a se crea în mintea copiilor o gravă confuzie între ceea ce relevă credinţa, convingerile, idealurile de orice tip, şi ceea ce relevă ştiinţa. O atitudine de tip „toate sunt la fel de importante” poate parea atrăgătoare şi tolerantă, dar în realitate ea este periculoasă.

8. Creaţionismul prezintă mai multe faţete contradictorii. ID-ul (designul inteligent), cea mai nouă şi rafinată versiune a creaţionismului, nu neagă o anumită evoluţie. Totuşi, ID-ul, prezentat într-o manieră subtilă, încearcă să treacă drept ştiinţific, de aici rezultând pericolul.

9. Parlamentul a susţinut întotdeauna că ştiinţa este de o importanţă fundamentală. Ştiinţa a permis o ameliorare considerabilă a condiţiilor de viaţă şi de muncă, şi este un factor important în dezvoltarea economică, tehnologică şi socială. Teoria evoluţionistă nu are nimic revelator în conţinutul său, este construită pornind de la fapte concrete.

10. Creaţionismul pretinde a fi bazat pe rigoarea ştiinţifică. În realitate, metodele creaţioniste sunt de trei tipuri: argumente pur dogmatice, utilizarea deformată a citatelor ştiinţifice, uneori ilustrate cu imagini magnifice, şi în final, apelul la oameni de ştiinţă mai mult sau mai puţin celebri, dar din care marea majoritate nu sunt în măsură să dea răspunsuri la problemele ridicate. Prin aceste metode, creaţioniştii încearcă să răspândească dubiul şi confuzia în rândul nespecialiştilor.

11. Evoluţia nu se reduce la evoluţia omului şi a populaţiilor. Negarea sa poate avea urmări grave asupra dezvoltării societăţii noastre. Progresul în cercetarea medicală, vizând eradicarea maladiilor ca SIDA, este imposibilă dacă negăm principiile evoluţionismului. Nu putem fi pe deplin conştienţi de riscurile degradării biodiversităţii şi de schimbările climatice dacă nu înţelegem mecanismele evoluţiei.

12. Modernitatea noastră se bazează pe o lungă istorie, în care dezvoltarea tehnico-ştiinţifică are un rol major. Cu toate astea, demersul ştiinţific nu este pe deplin înţeles, ceea ce duce la dezvoltarea tuturor felurilor de fundamentalisme şi extremisme. Refuzul complet al ştiinţei este una din cele mai grave ameninţări aduse drepturilor omului şi cetăţeanului.

13. Lupta dusă contra teoriei evoluţiei şi a apărătorilor ei, îşi are originile cel mai adesea în extremiştii religiosi apropiaţi de mişcările politice de extremă dreapta. Mişcările creaţioniste posedă o adevărată putere politică. De fapt, şi asta a fost expusă în nenumărate rânduri, unii creaţionişti doresc înlocuirea democraţiei cu teocraţia.

14. Toţi marii reprezentanţi ai religiilor monoteiste au adoptat atitudini mult mai moderate, ca de exemplu papa Benedict al XVI-lea, care, ca şi predecesorul său, papa Ioan Paul al II-lea, salută astăzi rolul ştiinţei în evoluţia umanităţii, şi recunoaşte că teoria evoluţionistă este „mai mult decat o ipoteză”.

15. Învăţarea tuturor fenomenelor privind evoluţia ca teorie ştiinţifică fundamentală, este esenţială pentru viitorul societăţii şi democraţiei. Din această cauză, trebuie să ocupe un rol important în programele şcolare, în special în cele ştiinţifice, atâta timp cât va rezista, ca orice altă teorie, la o critică ştiinţifică riguroasă. De la medicul care prescrie, din abuz, antibiotice care duc la apariţia bacteriilor rezistente, la agricultorul care utilizează într-o manieră inconştientă pesticidele, antrenând mutaţii ale insectelor asupra cărora produsele utilizate nu mai au efect, evoluţia este prezentă peste tot.

16. Importanta învăţământului cultural-religios a fost subliniată deja de Consiliul Europei. Tezele creaţioniste, ca orice demers teologic, ar putea eventual – în spiritul libertăţii la exprimare şi credinţă al fiecăruia – să fie integrate în învăţământul cultural-religios, dar nu pot pretinde respectul ştiinţific.

17. Ştiinţa este o şcoală de neînlocuit a rigorii intelectuale. Ştiinţa nu pretinde să răspundă la „de ce sunt lucrurile aşa”, ci mai degrabă încearcă să răspundă la „în ce fel”.

18. Studiul aprofundat asupra influenţei crescânde a creaţionismului, arată că dezbaterile dintre creaţionism şi evoluţionism trec de bariera intelectuală. Dacă nu luăm măsuri, valorile care sunt însăşi esenţa Consiliului Europei, riscă să fie ameninţate de fundamentalismul creaţionist. Este deci rolul parlamentarilor Consiliului să acţioneze până nu este prea târziu.

19. În consecinţă, Parlamentul încurazează statele membre şi în special instanţele lor educative să:

a. Apere şi să promoveze cunoaşterea ştiinţifică.

b. Întărească învăţământul fundamentelor ştiinţifice, a istoriei sale, a proceselor şi metodelor sale, alături de predarea cunoştinţelor ştiinţifice obiective.

c. Să facă ştiinţa mai populară, mai atractivă, mai apropiată de realităţile lumii contemporane.

d. Să se opună ferm învăţământului creaţionist ca disciplină ştiinţifică la fel ca teoria evoluţionistă, şi în general să se opună prezenţei ideilor creaţioniste în orice altă disciplină, alta decât religia.

e. Să promoveze evoluţionismul ca teorie ştiinţifică fundamentală în programele şcolare.

20. Parlamentul mulţumeşte academiilor de ştiinţe a 27 de state membre pentru faptul că au semnat, în iunie 2006, o declaraţie asupra predării evoluţionismului şi face un apel către academiile care nu au semnat încă declaraţia, să o facă.

Text adoptat pe 4 octombrie 2007, în a 35-a şedinţă a Parlamentului.