Mituri despre homeopatie... (2)

Nu poți decât să zâmbești, în măsura în care ești cât de cât rațional, atunci când citești despre miturile legate de homeopatie în articolul din România Liberă. Singurul mit legat de homeopatie este acela care susține că aceasta chiar funcționează. În rest... interacțiunea dintre produsele homeopatice și alcool, cafea sau pastă de dinți... sau vegetarienii care ar fi afectați de utilizarea produselor homeopatice care conțin tot soiul de extracte din țesuturi de animale (cum este Oscillococcinum)... zău așa, cum să nu te cuprindă un zâmbet mai mult sau mai puțin amar?

Dar lucrurile devin grave atunci când se trece la descrierea cauzelor bolilor. vom cita pe larg acest pasaj. El reprezintă un adevărat monument al ignoranței. Nu ne jucăm cu vorbele. Iată:

Tratamentul homepatic trebuie încadrat într-o miasmă În cadrul analizei unui cazul, se face întotdeauna încadrarea într-o miasmă şi se alege medicamentul homeopatic corespunzător întregului tablou din miasma identificată. Miasma se traduce din limba greacă prin pată, poluare, murdărire sau, în limbaj modern, contaminare. Miasma este cauza (agenţi patogeni, vaccinări, tratamente de supresie cu antibiotice, hormoni, poluare, aditivi, traume fizice şi psihice severe, intervenţii chirurgicale) care generează un mod de reacţie/predispoziţie şi ulterior apariţia bolilor cronice. Acesta poate fi dobândită în timpul vieţii sau moştenită de la generaţiile anterioare.
De-a lungul timpului, prevalenţa tuberculozei la noi în ţara a dus la modul reacţional tuberculinic, care nu înseamnă că românii pot face mai uşor tuberculoză, ci că au o predispoziţie la infecţii respiratorii superioare sau inferioare, alături de afectare limfatic-ganglionară, vasculară, hepatică, uro-genitală sau anumite caracteristici mentale şi psiho-emoţionale. Sunt multe medicamente homeopate pentru tuberculinism, dar se indică selecţionat, întotdeauna corelate cu antecedentele familiale şi personale. Lucrurile nu funcţionează pe principiul prevenţiei - nu mă îmbolnăvesc de tuberculoză dacă iau anumite medicamente homeopate. Este vorba de efectul tuberculozei de-a lungul generaţiilor (părinţi, bunici, străbunici), de ceea ce moştenim ca mod de manifestare. Tratamentul miasmatic corespunzător poate debloca acest tipar de evoluţie în timp.

 Cauza primară a bolilor este ”miasma”! ”Miasma este cauza [...] care generează un mod de reacție/predispoziție și ulterior apariția bolilor cronice.” se spune în articol. Și printre aceste malefice miasme nu puteau să nu se afle vaccinurile și antibioticele! Curat medicină, coane Fănică!  Adică tocmai ceea ce a făcut ca medicina să repurteze succese la scară globală, prelungind cu decenii speranța de viață, devine o cauză a bolilor. Lucruri evidente sunt negate cu nonșalanță. Nu vă mai vaccinați, nu mai luați antibiotice și o sa vă fie bine o să trăiți sănătoși până la adânci bătrânețe. La noi în țară nu lipsa măsurilor eficiente de prevenție este cauza recrudescenței tuberculozei ci... miasma, miasma tuberculinică! Iar împotriva ei, musai să luptăm cu apă chioară, pardon, cu remedii homeopatice.

De altfel unii dintre homeopați sunt chiar împotriva vaccinărilor, cum avea să constate prietenul nostru care ține blogul Insula îndoielii. În articolul ”Homeopatia, o minciună periculoasă” el a avut ideea să ceară părerea, prin e-mail, unor medici homeopați (unii faimoși, ce apar pe sticla televizoarelor) despre două cazuri imaginare:

1. Fratele meu tocmai a devenit tată şi (fiind în Germania) trebuie să îşi dea acordul pentru fiecare vaccin ce trebuie făcut în primii ani de viaţă. Eu eram interesat să îi ofer o alternativă homeopată, stiindu-se cât sunt de “periculoase” vaccinurile.
2. Un vecin are tuberculoză şi familia lui ia medicamente preventive. Poate face homeopatia ceva pentru a le uşura celor din familie efectele secundare?

Mergeți pe articolul din Insula îndoielii și o să vedeți cam care are atitudinea medicilor homeopați în ceea ce privește problemele enunțate. Răspunsurile lor m-au lăsat mut de uimire. Parcă nici nu au învățat vreodată ceva despre medicină, despre știința numită medicină. Uneori am senzația că homeopații chiar se luptă cu știința. Iar medicina este o știință. Numai metaforic este o artă. Iar o știință are nevoie de dovezi. În ceea ce privește medicina, dovezile se obțin prin studii clinice. V-aș recomanda să citiți acest articol publicat de Cochrane.org.

Dovezile în favoarea homeopatiei, cu excepția unor studii irelevante, nu există. Nu trebuie să mă credeți pe mine. Eu vă sugerez să accesați baza de date Cochrane. Este vorba despre o bază de date în care sunt colectate toate testele clinice care îndeplinesc criteriile de rigoare standard. Aici dați o căutare după homeopathy. Veți obține o listă cu rezultatele experimentale privind homeopatia. Și nu mică vă va fi surpriza atunci când veți constata că, practic, între homeopatie și placebo (spus mai pe șleau, între homeopatie și apă chioară) nu există nici o diferență. Dar ”medicii” homeopați se fac că nu bagă de seamă aceste concluzii. Ei nu au nevoie de dovezi, ci numai de propria lor credință.

Homeopatia este veche de mai bine de 200 de ani. De ce nu se găsesc dovezi clare în favoarea ei? Pentru că, de fapt, este complet ineficintă. Acest răspuns este ușor de dat. Mai greu este răspunsul la o altă întrebare: De ce mai cred unii în homeopatie? Aș îndrăzni să dau eu unul. Câtă vreme se mai crede în descântece, în cristaloterapie, în astrologie medicală și în alte asemenea lor, homeopatia își va găsi un loc de frunte în lumea celor ce confundă pseudomedicina cu medicina.
(va urma, sper)