Medicină şi ştiinţă

Vă povesteam mai devreme despre aşanumiţii bioenergoterapeuţi. Ei, aşa cum o susţin sus şi tare, sunt capabili să vindece orice. Iar atunci când ai impertinenţa să ceri o dovadă clară a capacităţilor lor uluitoare te trezeşti etichetat în fel şi chip. Ba că nu ai citit cărţile lor, ba că nu vrei să vezi dincolo de ceea ce afirmă ştiinţa asta învechită, plină de oameni închistaţi etc. etc. Astea sunt variantele politicoase. De-a lungul timpului am avut destule discuţii cu unii dintre susţinătorii lor. Niciodată dovezi, totdeauna mărturii. "Nu vrei să crezi, mi se spunea, uite că am vindecat pe cutare şi pe cutare, cum de nu poţi crede?" Dar eu pot crede absolut orice. Eu sunt un credul înnăscut. Şi tocmai de aceea am nevoie de dovezi şi nu de simple mărturii, oricare ar fi acelea. În fond nu vreau nimic altceva decât ca eficienţa bioenergoterapetului să fie probată întocmai ca cea a medicinei clasice. Adică am nevoie de o medicină bazată pe dovezi.
Pentru a vă face o idee, vă rog să îmi permiteţi să va relatez ce atitudine au luat jurnaliştii din domeniul medical, pentru a publica informaţii privitoare la medicamente noi.
În principiu, pentru omologarea unui medicament trebuie parcurşi anumiţi paşi standardizaţi, prin care se autentifică eficacitatea acestuia şi lipsa efectelor secundare. Totuşi în această procedură complicată există destule fisuri, destule posibilităţi de manipulare a rezultatelor obţinute, astfel încât companiile farmaceutice pot lansa pe piaţă medicamente care să nu producă rezultatele înscrise pe prospectul de utilizare. Acesta este şi motivul pentru care 11 publicaţii medicale de prestigiu din lumea întreagă au simţit nevoia să ceară informaţii precise despre testele clinice efectuate în vederea omologării medicamentelor.
Redactorii şefii ai celor 11 publicaţii, organizaţi în Comitetul Internaţional al Editorilor Jurnalelor Medicale (International Committee of Medical Journal Editors - ICMJE) au luat deja o decizie importantă. Nu se vor mai publica rezultatele testelor clinice, dacă nu vor fi făcute publice specificaţiile testelor încă înainte de a începe. Altfel spus, încă înainte de a verifica eficienţa unui anume medicament, vor trebui să fie trecute într-un registru public informaţii, cum ar fi: mărimea lotului de pacienţi, durata şi procedura testului, precum şi efectele ce se aşteaptă a fi obţinute. Trebuie să remarcaţi că aceste date sunt extrem de importante. Medicamentele nu trebuie testate la întâmplare, aşa, numai pentru a “vedea ce iese”, ci trebuie analizate din timp, prin diferite metode ce stau la dispoziţia producătorilor, capacităţile lor terapeutice. Un alt aspect important al acestei abordări constă în faptul că nu vor mai putea fi ascunse publicului testele clinice eşuate. În momentul de faţă marile companii farmaceutice au o aureolă luminoasă de infailibilitate, lucru, cel puţin uneori, departe de adevăr.
Aici se cuvine să vă spunem acest mic amănunt. Atunci când se testează un medicament sunt alese două loturi de pacienţi. Unul dintre ele va primi medicamentul adevărat, iar celălalt va primi unul inactiv. Este foarte important ca niciunul dintre pacienţi să nu cunoască ce tip de produs a primit. În etapa următoare se compară efectele asupra celor două loturi şi se consideră că medicamentul este eficient numai dacă a avut efecte benefice asupra lotului care l-a primit în proporţii semnificativ mai mari decât în cazul lotului martor. Se apelează la această procedură tocmai din cauză că omul are uneori capacitatea de a se vindeca numai crezând în eficacitatea unui anume tratament.
Credeţi că efectul de placebo este o joacă? Iată numai un singur exemplu care ne vine din domeniul chirurgiei.
În iulie 2002, în New England Journal of Medicine (NEJM) era publicat un studiu, de data asta referitor la intervenţiile chirurgicale pentru ameliorarea osteoartrozei genunchiului. În cadrul studiului au fost realizate trei tipuri de intervenţie chirurgicală: debridare artroscopică, lavajul artroscopic şi, desigur, intervenţia placebo. Pentru aceasta din urmă au fost luate toate măsurile prin care pacienţii nu aveau cum să îşi dea seama că au suportat o falsă intervenţie chirugicală. Au fost anesteziaţi ca şi ceilalţi pacienţi, au fost efectuate incizii similare, intervenţia chirurgicală a durat la fel de mult ca pentru o operaţie normală etc. Rezultatul? Îl cităm din NEJM „Concluzii: În această testare controlată, care a implicat pacienţi care sufereau de osteoartroza genunchiului, rezultatele obţinute după debridare artroscopică sau lavaj artroscopic nu au fost mai bune decât cele obţinute după procedura placebo.” Asta vrea să însemne că rezultatele intervenţiei placebo au fost la fel de bune ca cele ale intervenţiilor chirurgicale reale. Suferinţa a dispărut la fel de bine. Dar artroza genunchiului este o afecţiune care constă în distrugerea cartilajului suprafeţelor articulare ale genunchiului. Cum de s-a rezolvat problema cartilajului? Răspunsul cel mai probabil: a funcţionat efectul de placebo.
Vedeţi? Tocmai de aceea nu ne putem baza pe mărturii, oricât de sincere ar fi ele. Bioenergoterapeuţii îşi explică aşazisele capacităţi prin nu ştiu ce fel de bioenrgii pe care ei le pot controla. Că biologia şi fizica nu vorbesc despre ele în sensul folosit de bioenergoterapeuţi nici nu are importanţă. Eu vreau doar atât: să văd că metoda lor este eficientă.
De fapt, aşa cum o voi arăta în alte postări, avem de-a face cu nişte simplii şarlatani. Cu oameni care scot bani din disperarea altora. Din păcate aceste şarltanii sunt acum legale la noi. Dar asta este o altă poveste...
Cristi