Cronica scepticului - episodul optzecişiunu

În acest episod vom comenta ceea ce poartă numele de "paranormal al apei". Ideea acestei emisiuni ne-a venit atunci cân am citit în suplimentul unui jurnal cotidian cu bună răspândire naţională două articole dedicate apei. Acolo am descoperit că nu ştim nimic despre apă, noi ăştia profanii, şi că apa asta are caracteristici curat paranormale. Autorul ne spune că

Apa, elementul de bază al vieţii noastre, aparţine paranormalului.

Şi nu lasă afirmaţia nedemonstrată, ne aduce dovezi clare şi, am zice noi, surprinzătoare în acest sens:

[Apa] Sfidează legea gravitaţiei, ridicându-se în trunchiul copacilor şi se opune la presiuni de zeci de atmosfere. Apa arde, cedând căldură şi lumină. Ea arde la temperatura mediului, oxigenul este activat continuu, împreună cu o materie organică. Dacă acesta n-ar fi un proces continuu, apa s-ar termina o dată cu această ardere. Dacă s-ar elimina apa existentă în structura benzinei, aceasta n-ar arde.

Nu vă este suficient de clar că apa aparţine paranormalului. Rău. Rău de tot! Atunci tot autorul articolelor din care am citat copios vine să ne ajute, vine să ne lumineze. Există dovezi ştiinţifice clare cum că apa ţine de paranormal. Un domn cercetător japonez, Masaro Emoto, face nişte experimente cu cristale de apă şi ajunge la concluzii, desigur, extraordinare. Dar să vedem cum ne relatează domnul autor cercetările şi concluziile uluitoare şi covârşitoare ale cercetătorului japonez. 

Japonezul Masaru Emoto, prin descoperirea epocală a mesajelor ascunse în apă, a pus pregnant în evidenţă faptul că ceea ce nu se vede coordonează ceea ce se vede, arătând că în materie se văd în ge­neral numai efectele.

 Vă este clar? Atunci e bine. Dacă nu, atunci nu este bine şi trebuie să citiţi mai departe

Cauzele vieţii sunt ascunse în spirit, care transmite informaţiile pe fond energetic în existenţa materială. Apa, spune profesorul Masaru, preia infoenergiile din jurul său şi îşi schimbă structura, devenind benefică sau nocivă.

Probabil că deja asupra dumneavoastră a pogorât un uşor fior al ilumnării, al clarificării, al înţelegerii. Dar să nu ne pripim, să trecem la chestiuni concrete.

Practic el a luat un recipient cu apă pe care a scris un cuvânt ce reprezintă un sentiment frumos, după care a cristalizat-o la o temperatură sub zero grade şi i-a observat structura la microscop. Apoi, a scris pe recipient un cuvânt ce reprezintă un sentiment urât. Această apă văzută la microscop nu mai avea cristale frumoase, armonioase, ca mai înaine. A continuat apoi experimentele, punând apa în câmpul de influenţă al unor surse de vibraţii diferite. A scris pe o etichetă „te iubesc" în mai multe limbi şi le-a lipit pe rând pe recipiente cu apă. Aceasta cristaliza foarte frumos, dar diferit pentru fiecare limbă. Recunoştinţa, mulţumirea, înţelepciunea, frumuseţea, spiritul înalt, universul, etc. cristalizează apa în forme superbe. Cuvinte ce reprezintă satana, crima, prostia, injuriile, răzbunarea, ignoranţa etc., fac apa să nu prezinte forme omogene de cristalizare. Altădată a pus un recipient cu apă în faţa unui televizor. Cristalizarea apei s-a făcut ca în cazul sentimentelor urâte. După aceea, a pus un alt recipient cu apă în faţa televizorului în momentul în care se prezintă o emisiune de spiritualitate. De data aceasta cristalele au avut forme echilibrate, fapt ce dovedeşte că vibraţiile spirituale au avut puterea să le anuleze pe cele nocive emanate de televizor. Apa introdusă în cuptorul cu microunde sau ţinută lângă telefoanele mobile şi apoi cristalizată se comportă ca atunci când este amprentată cu sentimente malefice.

Acum totul a devenit clar, la fel de clar ca unul dintre cele mai bune cristale folosite în cristaloterapie. Abia de acum încolo, din această clipă magică a înţelegerii depline putem să intrăm şi noi în discuţie, ca nişte bieţi sceptici. Ce avem noi la dispoziţie? Avem un domn japonez şi cercetările sale. Ne repezim pe net, dăm o căutare cu Google ca să vedem cum stă treaba cu susmenţionatul domn. Şi imediat găsim 204000 referinţe despre domnia sa. Multe, mult prea multe... trebuie deci să facem o mică filtrare, pentru a separa informţia utilă de zgomotul pseudoştiinţei. Aşa că trecem pe căutare avansată şi îl rugăm pe domnul Google să ne dea numai rezultate din siteurile universitare, adică alegem domeniile cu .edu. Zis şi făcut. Iată ce ni se  spune pe siteul Caltech.

If you think it defies common sense that water does this, you are right. In fact water does not respond to thoughts and feelings - it's just water. How then does one explain Mr. Emoto's experiments? My best guess is that Mr. Emoto grows hundreds of crystals and then selects different shapes to demonstrate whatever point he wishes to make. For example, when the water was exposed to classical music he picks out some beautiful crystals to show us. For rock-and-roll, he selects some ugly crystals and shows us those. He then concludes that classical music makes beautiful crystals while rock-and-roll makes ugly ones. What he does not show us is that both musical treatments made the same numbers of beautiful and ugly crystals. The "treatments" actually had no effect. Do I know Mr. Emoto does this? No, which is why I called it a guess. Mr. Emoto has never published his work in a reputable scientific forum, where it would be scrutinized. He only presents it in self-published books, where he is free to say whatever he wants. Basic physics says the work cannot be correct, and Mr. Emoto has not convinced the scientific community that his experiments have any merit whatsoever.

Mai trebuie adăugat ceva la cele spuse mai sus? Sigur că trebuie. Dacă analizaţi metodologia lui Emoto, veti constata că există multe fisuri: el nu efectuează experimentele în "dublu orb". El ia nişte sticlute le umple cu 0,5 ml de apă, lipeşte pe ele etichetele cu mesajele, apoi cu o pipetă pune câte o picătură de apă pe 50 de lamele sau vase Petri. Apoi apa este pusă la congelat timp de 3 h la o temperatură de - 25 C. După această etapă lamelele sunt aduse la -5 C şi observate la microscop. Vă rog să reţineţi că el nu impune nişte condiţii speciale de observare, astfel încât cristalele să nu fie afectate de condiţiile din laborator. Şi, mai mult decât atât, observatorul cunoaşte deja sub ce etichetă a "influenţat" apa. Iar din cele 50 de eşantioane este tare uşor să alegi exact pe acela care convine, adică poţi găsi uşor un cristal frumos pentru un mesaj frumos şi un cristal urât pentru un mesaj urât. Despre condiţiile în care Emoto a făcut experimentele găsiţi informaţii aici. Iar o analiză pertinentă şi mai detaliată decât a noastră găsiţi aici.
Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM Educaţional în ziua de 21 martie 2010.



Vezi mai multe video din Blog

Vorba de cultură

La începutul lunii februarie am avut onoarea sa fiu invitat de domnul Attila Vizauer la emisiunea sa, "Vorba de cultură". Este o emisiune care este difuzată de luni până vineri între orele 12:00 şi 13:00. Am avut astfel ocazia să vorbesc pe larg atât despre scepticism şi pseudoştiinţă, cât şi despre ştiinţă în sine. Mărturiesc că pentru mine această serie de emisiuni a fost o adevărată bucurie, pentru că Attila Vizauer este unul dintre puţinii jurnalişti care ştiu cum să întrebe, care ştiu să te ajute să spui ceea ce simţi că trebuie spus.
Nu pot să fac un rezumat în cuvinte scrise a ceea ce am vorbit în aceste emisiuni. Pot doar să vă spun că am trecut prin multe domenii ale ştiinţei, încercând de fiecare dată să rostesc povestea pe care ştiinţa o are de spus lumii întregi, chiar dacă acum, pentru unii, par importante  alte lucruri. Vă invit să ascultaţi aceste emisiuni, mulţumindu-vă pentru răbdare.

Cronica scepticului - episodul optzeci

În acest episod dorim să ridicăm o problemă. Aţi remarcat şi dumneavoastră că în unele reclame la alimente se fac afirmaţii privitoare la capacitatea lor terapeutică. Există alimente care întăresc imunitatea, altele care îndepărtează stările de balonare etc. Aceste suţineri trebuie dovedite? Dacă da, atunci care ar fi calea prin care obţin asemenea dovezi?
Ideea acestei emisiuni ne-a fost oferită articolul cu titlul European Food Watchdog Slashes Dubious Health Claims, publicat in revista Science din 5 martie 2010. Articolul începe prin a spune EFSA (European Food Safety Authority) a primit deja, de la producători,  circa 4000 de susţineri pentru efecte benefice asupra sănătăţii ale unora dintre produsele comercializate de ei. Aau fost analizate 3000 dintre acestea şi peste 80% dintre ele au fost respinse. Avem cumva o ştachetă ridicată prea sus? Producătorii de alimente afirmă că EFSA a impus criterii draconice şi nejustificate. În fond, se poate spune că un aliment nu trebuie să treacă prin testele riguroase la care este supus un medicament. Dar, să nu uităm, este vorba despre afirmaţii care susţin virtuţi terapeutice ale unor alimente. Exemplul dat în revista Science se referă la cazul firmei Danone care comercializează produsul Immunofortis, un amestec de oligozaharide care adăugat la alimentele pentru bebeluşi ar întări imunitatea copiilor. În urma analizei dosarului EFSA a respins această susţinere. Cei de la Danone protestează, susţinând că ei au prezentat toate dovezile necesare, obţinute pe parcursul a 10 ani, inclusiv 30 de studii, dintre care 25 pe subiecţi umani. De celalaltă parte, experţii EFSA artată că numai unul dintre studiile prezente în dosarul Danone se referă la întărirea sistemului imunicar al bebeluşilor, dar şi acesta suferă de grave slăbiciuni metodologice.
Nu ştim cum vor evolua lucrurile, dar întrebarile rămâne: afirmaţiile din reclame trebe să aibă în spate dovezi clare? Cum ar trebui să arate aceste dovezi? Aceste întrebări îş păstrează valabilitatea şi pentru alte produse. Aţi remarcat şi dumneavoastră că există produse cosmetice despre care se afirmă, fără nici un fel de dovadă, că acţionează asupra ADN-ului su genelor celulelor pielii, prevenind astfel îmbătrânirea. La emisiunile de teleshoping ni se preyintă o serie de dispozitive care elimină durerile de spate sau cele de genunchi, mai vedem şi soluţii care alngă chelia... etc. Şi oricât încercăm să găsim dovezi că cele afirmate se suţin prin dovezi clare, nu primim decât mărturiile (plătite) ale unor "utilizatori" entuziaşti.
Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM Educaţional în ziua de 14 martie 2010.


Vezi mai multe video din Blog

Cronica scepticului - episodul şaptezecişinouă

Tema acestei ei emisuni ar putea fi "metodologia pseudoştiinţei". Dar nu putem să nu începem prin a comenta ceea ce se întâmpla pe la televiziunile noastre. Acolo vedem emisiuni în care se face reclama faţişă pentru tot soiul de produse miraculoase care fac inutil tratamentul clasic. Încă şi mai grav se întâmplă ca persoane care s-au confruntat cu probleme foarte grave in familie, legate de cancer, să organizeze emisiuni în care tot soiul de vindecători prin bioenergie şi alte asemenea să prezine "tratamente miraculoase" prin care pot trata cancerul. Punem din nou întrebarea care ne framântă: de ce realizatoarea acelei emisiuni nu a apelat la asemenea tratamente pentru a îşi salva copilul? De ce a apelat la colectari de fonduri pentru a îl trata, cu metode din acelea clasice, în străinătate?
Apoi trecem la subiectul pricipal al emisiunii şi vom cita copios dintr-un text publicat într-un supliment de sănătate al unui cotidian de largă răspândire naţională. Ni se vorbeşte acolo despre undele cerebrale. Până aici nimic de remarcat. Numai că, pe măsură ce continuăm lectura textului, constatăm că intrăm abrupt în pseudoştiinţă. Ni se vorbeşte despre creier şi funcţionarea sa într-un mod ce tine de pseudoştiinţă, se fac afirmaţii care nu au legătură cu nimic, decât cu pseudoştiinţa. Cuvinte scoase din burtă, aşezate cumva la întâmplare, cuvinte din care nu se înţelege mare lucru, vin să argumenteze afirmaţii care nu au nici o legătură cu realitatea.
Dar lucrul cel mai interesant este apelul, in argumentia amintitului autor, la o lucrare publicata undeva prin anii '70 de către Charles T. Tart; Harold E. Puthoff; Russell Targ. In acea lucrare se arata cum poate s-a demonstrat ca electroencefalograma unui subiect putea fi influenţată de la distanţă. Nu vrem să intrăm acum în detalii, dar trebuie să spunem că, la o primă vedere cel puţin, un studiu publicat cu atâţia ani în urmă, un studiu neurmat de confirmări suplimentare, ar trebui să ne stârnească suspiciunea. Te-ai aştepta ca aceleaşi rezultate să fie obţinute de laboratoare independente (mai ales dacă ţinem seama de faptul că experimentul amintit era relativ simplu şi nu impunea folosirea de echipamente scumpe sau sofisticate). Noi am căutat pe net si am gasit la Centrul de Cercetari Stanford câteva pagini din Science numrărul din 15 decembrie 2008 în care putem vedea ce a stat în calea cercetării amintite mai devereme: probleme grave de metodologie...
Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM Educaţional în ziua de 7 martie 2010.


Vezi mai multe video din Blog