Cronica ST - episodul nouăzecişinouă

În acest episod vom vorbi despre revoluţia digitală. Am mai vorbit despre ea şi în emisiunea Maşina Timpului, dar de această dată aveţi la dispoziţie şi imagini. În a doua parte a emisiunii vom discuta despre un nou automobil electric realizat de către BMW. Este vorba despre ActiveE, care ar putea să deschidă calea către răspândirea pe scară largă a automobilelor nepoluante. Este doar o speranţă, deocamdată, deoarece încă avem o problemă care nu este bine rezolvată: este vorba despre sursa de energie de la bord, care nu poate egala clasica şi poluanta benzină. Să sperăm că în acest domeniu vom asista la evoluţii seminificative în următorii ani.
În ultima parte a emisiunii vom prezenta un nou lansator greu, Liberty, care ar putea plasa pe orbita teresetră diverse sarcini utile, cu masa de până la 20t. Proiectul aparţine unui consorţiu privat şi pleacă de la ideea de a refolosi componente deja existente. Practic se combină componente de la lansatorul navetei spaţiale şi de la Ariane V, ceea ce ar duce la o scădere semnificativă a costurilor.
Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM în ziua de 25 februarie 2011.

Cronica ST - episodul nouazecisinoua

Vezi mai multe video din blog

Cronica scepticului - episodul 121

Așa cum promiteam la sfârșitul episodului trecut, astăzi ne ocupăm de ceea ce ar putea fi numit drept ”Cazul Wakefield”. Despre Wakefield am mai vorbit în emisiunea noastră, dar credem că este bine să reamintim faptul că un articol semnat de el, publicat în revista Lancet în 1998, a fost unul dintre factorii declanșatori ai mișcării antivaccin din zilele noastre. În acel articol, Wakefield afirma că există o legătură între vaccinarea ROR (Reubeolă, Oreion, Rujeolă) și autism. În studiul său, realizat pe un număr de 12 copii se afirma că unul dintre componentele vaccinului (virusul atenuat al pojarului)provoacă reacții intestinale în urma cărora sunt secretate anumite toxine care, mai apoi, ajung la creier și produc autism. Un asemenea articol, apărut într-o revistă medicală de prestigiu, nu putea să nu aibă un ecou profund în rândul publicului larg. Lancet a retras articolul în 2010, în special datorită descoperirii faptului că Wakefield nu anunțase faptul că se află într-un grav conflict de interese. El era consilierul unui avocat care intentase un proces împotriva statului britanic, în numele unor parinti care acuzau vaccinarea ROR drept cauză a îmbolnăvirii de autism a copiilor lor. De altfel, tot din acest motiv, lui Wakefield i-a fost retras dreptul de a mai practica medicina. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Din puzzle lipsea o piesă importantă. Iar această piesă a fost pusă pe masă de către un jurnalist, pe numele său Brian Deer. El s-a apucat să ia interviuri părinților copiilor care au fost incluși în studiu și apoi a comparat înregistrările medicale cu datele publicate în articolul din Lancet. Și... surpriză! (surpriză?) A descoperit că înregistrările medicale (adică faptele) nu se suprapuneau cu cele afirmate în articol! Concluziile sale au fost publicate în luna ianuarie în altă revistă medicală de prestigiu. Este vorba despre British Medical Journal. Articolul, care este extrem de accesibil, chiar pentru un nespecialist, îl puteți citi aici. Vă recomandăm să aruncați o privire și pe materialul suplimentar, în care veți găsi comparația între datele publicate de Wakefield și cele reale. Și vă mai invităm să citiți și editorialul din BMJ, în care sunt făcute comentarii interesante prinvind miscondct-ul în știința medicală. (Tocmai am descoperit acum un alt articol al lui Brian Deer, The Lancet’s two days to bury bad news,  publicat în 18 ianuarie tot de BMJ, referitor la același caz).
În a doua parte a emisiunii suntem nevoiți să îl cităm din nou pe dl. Y, care are o nouă teorie asupra comunicatului NASA din 15 noiembrie și LHC. Mărturisim că nu mai putem ține socoteala teoriilor privitoare la acest subiect pe care stimatul domn le-a emis în ultima vreme. Bănuim că mai are în stoc. Noi le așteptăm cu, să zicem așa, interes.
În ultima parte a emisiunii vom demonstra, din nou, cum că astrologia poate să prevadă foarte bine lucruri, dar numai când ele s-au întâmplat deja.
Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM în ziua de 5 februarie 2011.

Cronica scepticului - episodul 121

Vezi mai multe video din blog

Cronica ST - episodul nouăzecişiunu

Avem onoarea sa vă urăm LA MULŢI ANI! şi un nou an care sa fie cu adevărat plin de noi bucurii!

Cronica ST - episodul nouazecisiunu

Vezi mai multe video din blog

Cronica scepticului - episodul 114

Acest episod este dedicat ştiinţei. Nu ne îndreptăm atenţia către pseudoştiinţificii care ne invatează din direcţii neaşteptate, ci ne vom concentra asupra unora dintre porblemele pe care le putem identifica in lumea stiintei adevărate. Vom vorbi despre NASA, care ne anunţă descoperirea unui obiect extraordinar în vecinătatea noastră. Obiectul nu este extraordinar şi nici ştirea nu este chiar nouă, ea datând din decembrie 2009. De ce se foloseste o asemenea strategie de PR? Chandra, telescopul care a dus la descoperirea anunţată de NASA, are nevoie de finanţări pentru a îşi continua activitatea. Iar pentru a le obţine este nevoie, uneori, din păcate, şi de acest spectacol mediatic pe care noi îl considerăm de atât inutil, cât şi de proastă calitate... iar îndreptarea către derizoriu a uneia dintre cele mai valoroase centre de cerceare a pământenilor nu poate decât să ne stârnescă o mare îngrijorare.
În a doua parte a emisiunii vom vorbi despre un articol publicat în revista Science în 9 octombrie 2009 sub titlul: "Reactome array: Forging a link between metabolome and genome". Articolul era extrem de promiţător deoarece reprezenta o revoluţie în studiul metabolismului celular. Dar, imediat după publicare, au început să apară voci extrem de critice, care semnlau greşeli grave în conţinutul articolului. Practic, chimia descrisă acolo era una imposibilă. Redacţia revistei Science a cerut lămuriri suplimentare, ele au venit dar nu au satisfăcut pe critici, care au început să devină din ce în ce mai vehemenţi. Nu i-a liniştit nici măcar intervenţia lui Richard Roberts, laureat Nobel, care venea să confirme corectitudinea articolului. În cele din urmă, după o anchetă a Consiliului National Spaniol pentru Cercetare, articolul a fost retras... Nu ştim dacă avem de-a face cu o fraudă ştiinţifică (asta ar fi extrem de grav, pentru că în redactarea articolului au fost implicaţi cercetători de la mai multe centre importante din Europa). Lucrurile rămân grave, pentru că ni se semnlează din nou o problemă cu care se confruntă ştiinţa zilelor noastre. Din cauza fondurilor insuficiente se fac paşi prea rapizi, fără a se încerca o analiză profundă a rezultatelor trimise către publicare. Un articol publicat în Science aduce bani pentru finanţare, aşa că graba devine cumva un element esenţial. Dar ne este clar că această viziune nu poate avea decât consecinţe dezastruoase pentru ştiinţă.
Al treile caz pe care îl prezentăm l-am cules din numărul din 30 septembrie 2010, al revistei Nature. Acolo am găsit un articol cu un titlu extrem de scurt: "SABOTAGE!". Subtitlul spune foarte multe: "Postdoc-ul Vipul Bhirgu a distrus experimentele colegului său. A fost surprins de o cameră ascunsă, care a arătat o parte mai puţin cunoscută a răutăţii în ştiinţă."
Emisiunea a fost difuzată de postul TvRM în ziua de 26 noiembrie 2010.

Cronica scepticului - episodul 114

Vezi mai multe video din blog

Cronica scepticului - episodul 102

În acest episod vom discuta despre Afacerea Sokal. Mărturisim că nu am reuşit să cuprindem în emisiune toate aspectele acestei afaceri, care trec dincolo de ceea ce se poate spune în numai jumătate de oră de emisiune. Pe scurt, în afacerea Sokal sunt implicate două personaje principale: Alan Sokal şi revista Social Text, o exponentă a curentului postmodernist. Postmodernismul este caracterizat, printre altele, de respingerea adevărului obiectiv şi a capacităţii ştiinţei de a se apropia de el. Posmodernismul spune că ştiinţa este mai degrabă un construct lingvistic. Alan Sokal, nemulţumit de felul în care este interpretată ştiinţa în articolele din Social Text, decide să scrie un articol complet absurd, o făcătură bine concepută. El porneşte de la două criterii simple: să sune frumos şi să satisfacă prejudecăţile editorilor revistei Social Text. Aici se cuvine să remarcăm că în aceste două criterii se ascunde şi succesul pseudoştiinţei: mulţi sunt aceia care acceptă acele enunţuri care le sună bine şi care se suprapun peste propriile prejudecăţi. În asemenea situaţii nu mai este nevoie de dovezi, ci numai de o colecţie de texte care vor fi citate la nesfârşit în suţinerea propriei credinţe. Articolul lui Sokal avea un titlu care nu avea cum să nu atraga atenţia editorilor revistei Social Text: "Transgressing the Boundaries: Towards a Transformative Hermeneutics of Quantum Gravity". Articolul este imediat publicat, fără a se face nici cea mai mică verificare a celor afirmate în el. În textul lui Sokal se găseau citate corecte din mari fizicieni şi filosofi, dar citatele erau scoase din contextul lor şi erau urmate de interpretări complet aiuritoare. Asta nu ar fi trebuit să scape editorilor Social Text, dacă ar fi avut modestia necesară: atunci când nu înţelegi bine ceva este bine să apelezi la un expert care te-ar putea ajuta. Dar cum textul lui Sokal se ridica împotriva ştiinţei oficiale, el a fost adoptat cu entuziasm. Iată numai un mic citat din articolul lui Sokal:

Există mulţi oameni din zona ştiinţelor naturii, în special fizicieni, care continuă să respingă ideea că disciplinele lor au de-a face cu critica socială şi culturală, decât poate periferic [...] . Ei sunt şi mai puţin receptivi la ideea că înseşi fundamentele viziunii lor trebuie să fie revizuite sau reconstruite în funcţie de aceste critici. Mai degrabă, ei se agaţă de dogma impusă de hegemonia post-iluministă a perspectivei intelectuale din Vest, care poate fi rezumată după cum urmează: există o lume externă, a cărei proprietăţi sunt independente de orice fiinţă umana, şi de umanitate în întregul ei; aceste proprietăţi sunt codificate în legi fizice eterne şi că fiinţele umane pot obţine cunoaştere de încredere, deşi imperfectă iar cunoaşterea acestor legi se realizează prin procedurile şi structurile epistemologice prescrise de (aşa-numita ) metodă ştiinţifică.
Dar schimbări profunde din ştiinţa secolului XX au subminat această metafizică cartezian-newtoniană1, Studii recente în istoria şi filosofia ştiinţei au pus la îndoială credibilitea ei 2. Şi , mai recent, criticile feministe şi poststructuraliste au demistificat conţinutul de substanţă al practicilor ştiinţifice din Vest, dezvăluind o ideologie a dominaţiei ascunsă în spatele faţadei de “obiectivitate” 3. A devenit astfel ce în ce mai evident că realitatea fizică, ca şi realitatea socială, este fundamental un construct social şi lingvistic; informaţiile ştiinţifice, departe de a fi obiective, reflectă şi codifică ideologia dominaţiei şi relaţiilor de putere ale culturii care le-a produs. Pretenţiile de adevăr ale ştiinţei sunt în mod inerent teoretice şi auto-referenţiale. În în consecinţă, discursul comunităţii ştiinţifice, deşi are o valoare incontestabilă, nu poate afirma un statut epistemiologic privilegiat în faţa la naraţiunilor antihegemonice, care provin din comunităţi disidente sau marginalizate.

Textul întreg al articolului lui Sokal şi dezbaterea din jurul lui îl găsiţi aici.
Această emisiune a fost difuzată de postul TvRM în ziua de 31 august 2010.


Vezi mai multe video din Blog

Interventie in cadrul emisiunii "Ştiinţă şi cunoaştere"

În această scurtă intervenţie în emisiunea "Ştiinţă şi cunoaştere", realizată de Cristian Mureşanu şi difuzată de TvR Cluj, discutăm despre reflectarea în presă a problemelor legate de schimbările climatice. Vom mai discuta şi despre "atacurile meteo" împotriva României enunţate de un anume domn, domn care a făcut adesea obiectul emisiunii "Cronica Scepticului".

Un raport despre suplimentele alimentare

Va inivitam sa cititi acest raport, realizat de catre U.S. Government Accountability Office, privitor la  "Examples of Deceptive or Questionable Marketing Practices and Potentially Dangerous Advice". Noi il vom comenta intr-o viitoare editie a Cronicii scepticului.

Cronica scepticului - episodul optzecişişapte

Acest episod este dedicat aproape în întregime unui foarte binecuscut personaj, specialiazat în "ameninţări asimetrice", cercetător al războiului psihotronic, al fenomenului OZN şi multe alte alea din aceeaşi categorie. L-am văzut de curând într-o emisiune difuzată pe un canal tv cu acoperire naţională şi l-am putut auzi rostind cu o totală seninătate tot soiul de lucruri uimitoare. Atât de uimitoare, încât nu am îndrăznit să pomenesc despre ele decât în clipa în care am putu găsi emisiunea pe youtube...
Trebuie să ne prezentăm scuzele de rigoare, deoarece nu am putut prezenta în spaţiul acestui episod întreaga paletă de lucruri uimitoare relatate de prolificul cercetător, dar credem că cele ce sunt prezentate în acest episod al Cronicii scepticului sunt suficiente pentru a vă contura o imagine asupra înaltului nivel la care poate ajunge pseudoştiinţa într-o emisiune televizată.
Veţi vedea în scurta noastră înregistrare că pe timpul erupţiei vulcanului islandez au apărut obiecte ciudate care păreau să controleze erupţia! (Dacă vreunul dintre dv este în posesia unei asemenea informaţii, vă rog să ne-o transmiteţi şi nouă.)
Apoi domnul ne povesteşte despre un experiment nuclear american, din 1961, care a constat în detonarea unei bombe atomice în spaţiul cosmic. Experimentul a dus la consecinţe foarte neplăcute şi se credea că ele vor fi suportate de pământeni zeci de ani. Nu s-a întâmplat aşa ceva. De ce? Pentru că ne-au ajutat forţe misterioase, obiecte ciudate care au curăţat cosmosul! Şi, ne mai spunea domnul din emisiune, există dovezi clare în acest sens. Ce putem spune într-o asemenea situaţie? Păi, înainte de toate, haideţi să căutăm dovezile. O primă informaţie o găsim la NASA History Vedeţi acolo care sunt efectele unei explozii nucleare în spaţiul cosmic. Nimic senzaţional. Dar să mergem mai departe şi să căutăm evenimentul amintit în emisiunea cu pricina. Vă invităm să consultaţi informaţiile publicate pe Wikipedia aici. (Nu spunem ca Wkipedia este o sursă absolut sigură de informaţii, dar din verificările noastre, în acest caz informaţiile sunt fiabile. Am preferat să dăm linkul cu wikipedia, deoarece aici sunt bine sumarizate şi se pot găsi date suplimentare în referinţe şi în linkurile externe.) Veţi vedea că americanii au fost tare căpoşi. Deşi domnul ne spunea în emisune că au existat consecinţe extrem de neplăcute, americanii s-au încăpăţânat să nu se limiteze la o singură explozie cosmică. Au făcut să explodeze în cosmos nu mai puţin de 6 încărcături nucleare între anii 1958-1962! La rândul lor ruşii, nici ei nu şi-au dat seama că numai misterioase forţe ne pot salva: au efectuat şi ei 4 explozii nucleare în cosmos! Vi se par acum logice afirmaţiile stimatului domn? Puteţi crede că experimentele acelea ar mai fi avut loc în mod repetat timp de patru ani dacă ar fi fost nevoie să intervină forţe extraterestre pentru a ne salva de deranj?
Apoi domnul ne vorbeşte despre experimentele West Ford 1 şi 2. În acest caz, americanii voiau să lanseze în spaţiu milioane de ace de cupru pentru a împiedica dezvoltarea programului spaţial sovietic. Desigur, şi în acest caz consecinţele au fost tare deranjante. Şi tot extratereştrii ne-au salvat cu un un soi de "aspirator cosmic". Oare aşa a fost? Aşa a fost! Americanii au desfăşurat experimentele West Ford 1 (eşuat) şi West Ford 2. Numai că.... În primul rând obiectivul lor era altul decât împiedicarea sovieticilor să acceseze spaţiul cosmic (s-ar fi împiedicat şi americanii în acele de cupru). Într-o vreme în care nu existau sateliţii de telecomunicaţii, NASA a încercat să realizeze o antenă în spaţiul cosmic. Informaţii despre acest subiect găsiţi aici , aici , aici , aici, şi aici. mai este adevărat şi faptul că radioastronomii au protestat împotriva acestor experimente, deoarece exista riscul ca acele de cupru răspândite în cosmos să ecraneze semnalele radio venite din Univers. Dar de aspiratorul cosmic ce putem spune? Putem spune că savanţii de la NASA au spus că nu există nici un risc pentru radioastronomie, pentru că acele vor intra rapid în atmosfera terestră. Acum ştim că s-au înşelat. Citiţi, vă rugăm, abstractul acestei comunicări ştiinţifice. Veţi vedea că acele de cupru incriminate de domnul cercetător sunt încă acolo sus, la vreo 3200 km altitudine. Unde e "aspiratorul cosmic", e tot acolo, în imensa imaginaţie a personajului nostru.
Şi, apropo de imaginaţie, domnul ne mai spune că documente ale Pentagonului din vremea Preşedintelui Bush junior arată că acesta ducea tratative cu repezentanţii unei civilizaţii intraterestre, că negocierile pentru dezarmare din Consiliul de securitate al ONU a apărut un misterios personaj îmbrăcat în alb care a dispărut la fel de misterios, încât unii spun că era o hologramă... Uff! Multe se pot spune într-o emisiune de televiziune, dar prea des apar personaje de speţa celui căruia i-am acordat o întreagă emisiune.
Pentru cei care nu l-au recunoscut, vă mai spunem că este acelaşi care ne vorbea despre un virus de calculator răspândit prin nulul de la reţeaua electrică... Iarăşi uff! Şi o întrebare: cum de este posibil ca aberaţii atât de evidente să fie difuzate cu regularitate pe unele posturi de televiziune, în timp ce ştiinţa lipseşte aproape cu desăvârşire?
Această emisiune a fost difuzată de postul TvRM Educaţional în ziua de 16 mai 2010.


Vezi mai multe video din Blog

Vorba de cultură

La începutul lunii februarie am avut onoarea sa fiu invitat de domnul Attila Vizauer la emisiunea sa, "Vorba de cultură". Este o emisiune care este difuzată de luni până vineri între orele 12:00 şi 13:00. Am avut astfel ocazia să vorbesc pe larg atât despre scepticism şi pseudoştiinţă, cât şi despre ştiinţă în sine. Mărturiesc că pentru mine această serie de emisiuni a fost o adevărată bucurie, pentru că Attila Vizauer este unul dintre puţinii jurnalişti care ştiu cum să întrebe, care ştiu să te ajute să spui ceea ce simţi că trebuie spus.
Nu pot să fac un rezumat în cuvinte scrise a ceea ce am vorbit în aceste emisiuni. Pot doar să vă spun că am trecut prin multe domenii ale ştiinţei, încercând de fiecare dată să rostesc povestea pe care ştiinţa o are de spus lumii întregi, chiar dacă acum, pentru unii, par importante  alte lucruri. Vă invit să ascultaţi aceste emisiuni, mulţumindu-vă pentru răbdare.