sâmbătă, 4 septembrie 2010

Cronica scepticului - episodul 102

În acest episod vom discuta despre Afacerea Sokal. Mărturisim că nu am reuşit să cuprindem în emisiune toate aspectele acestei afaceri, care trec dincolo de ceea ce se poate spune în numai jumătate de oră de emisiune. Pe scurt, în afacerea Sokal sunt implicate două personaje principale: Alan Sokal şi revista Social Text, o exponentă a curentului postmodernist. Postmodernismul este caracterizat, printre altele, de respingerea adevărului obiectiv şi a capacităţii ştiinţei de a se apropia de el. Posmodernismul spune că ştiinţa este mai degrabă un construct lingvistic. Alan Sokal, nemulţumit de felul în care este interpretată ştiinţa în articolele din Social Text, decide să scrie un articol complet absurd, o făcătură bine concepută. El porneşte de la două criterii simple: să sune frumos şi să satisfacă prejudecăţile editorilor revistei Social Text. Aici se cuvine să remarcăm că în aceste două criterii se ascunde şi succesul pseudoştiinţei: mulţi sunt aceia care acceptă acele enunţuri care le sună bine şi care se suprapun peste propriile prejudecăţi. În asemenea situaţii nu mai este nevoie de dovezi, ci numai de o colecţie de texte care vor fi citate la nesfârşit în suţinerea propriei credinţe. Articolul lui Sokal avea un titlu care nu avea cum să nu atraga atenţia editorilor revistei Social Text: "Transgressing the Boundaries: Towards a Transformative Hermeneutics of Quantum Gravity". Articolul este imediat publicat, fără a se face nici cea mai mică verificare a celor afirmate în el. În textul lui Sokal se găseau citate corecte din mari fizicieni şi filosofi, dar citatele erau scoase din contextul lor şi erau urmate de interpretări complet aiuritoare. Asta nu ar fi trebuit să scape editorilor Social Text, dacă ar fi avut modestia necesară: atunci când nu înţelegi bine ceva este bine să apelezi la un expert care te-ar putea ajuta. Dar cum textul lui Sokal se ridica împotriva ştiinţei oficiale, el a fost adoptat cu entuziasm. Iată numai un mic citat din articolul lui Sokal:
Există mulţi oameni din zona ştiinţelor naturii, în special fizicieni, care continuă să respingă ideea că disciplinele lor au de-a face cu critica socială şi culturală, decât poate periferic [...] . Ei sunt şi mai puţin receptivi la ideea că înseşi fundamentele viziunii lor trebuie să fie revizuite sau reconstruite în funcţie de aceste critici. Mai degrabă, ei se agaţă de dogma impusă de hegemonia post-iluministă a perspectivei intelectuale din Vest, care poate fi rezumată după cum urmează: există o lume externă, a cărei proprietăţi sunt independente de orice fiinţă umana, şi de umanitate în întregul ei; aceste proprietăţi sunt codificate în legi fizice eterne şi că fiinţele umane pot obţine cunoaştere de încredere, deşi imperfectă iar cunoaşterea acestor legi se realizează prin procedurile şi structurile epistemologice prescrise de (aşa-numita ) metodă ştiinţifică.
Dar schimbări profunde din ştiinţa secolului XX au subminat această metafizică cartezian-newtoniană1, Studii recente în istoria şi filosofia ştiinţei au pus la îndoială credibilitea ei 2. Şi , mai recent, criticile feministe şi poststructuraliste au demistificat conţinutul de substanţă al practicilor ştiinţifice din Vest, dezvăluind o ideologie a dominaţiei ascunsă în spatele faţadei de “obiectivitate” 3. A devenit astfel ce în ce mai evident că realitatea fizică, ca şi realitatea socială, este fundamental un construct social şi lingvistic; informaţiile ştiinţifice, departe de a fi obiective, reflectă şi codifică ideologia dominaţiei şi relaţiilor de putere ale culturii care le-a produs. Pretenţiile de adevăr ale ştiinţei sunt în mod inerent teoretice şi auto-referenţiale. În în consecinţă, discursul comunităţii ştiinţifice, deşi are o valoare incontestabilă, nu poate afirma un statut epistemiologic privilegiat în faţa la naraţiunilor antihegemonice, care provin din comunităţi disidente sau marginalizate.

Textul întreg al articolului lui Sokal şi dezbaterea din jurul lui îl găsiţi aici.
Această emisiune a fost difuzată de postul TvRM în ziua de 31 august 2010.


Vezi mai multe video din Blog

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rugam sa limitati lungimea comentariilor. Ne plac disputele, dar taria argumentelor nu se masoara in lungimea textului, ci in argumente. La argumente se poate raspunde, la vorbarie, nu. Din acest motiv imi permit sa modrez comentariile. Cele care contin nazbatii prea evidente nu vor fi publicate.