sâmbătă, 18 septembrie 2010

Cronica scepticului - episodul 104

În acest episod vom vorbi despre un personaj, care publică săptămânal un articol despre parnormal în suplimentul de duminică al Jurnalului Naţional, care se plânge de opacitatea ştiinţei la paranormal şi de gratiile care separaă studiul paranormal de ştiinţa oficială. Acest articol, intitulat "Ştiinţa şi parapsihologia (sau invers)" începe cam aşa:
Ştiinţa şi parapsihologia stau faţă în faţă privind printre gratii una către cealaltă. Cercetarea ştiinţifică "a pus la colţ" fenomenele paranormale, închizându-le după gratii. Dar gratiile despart două spaţii, două lumi care privesc printre aceleaşi gratii. De partea cui se află libertatea? Libertatea adevăratei existenţe? Care este liberă şi care este cea închisă?
 Da. Chiar aşa, care este cea liberă? Cu siguranţă ştiinţa paranormalului este cea liberă. Vorbesc foarte serios când fac această afirmaţie. Ştiinţa paranormalului (sper ca dv vedeţi ghilimelele implicite) este cea liberă. Ea nu are nevoie de dovezi. Ea nu se încurcă în fapte, ci doar în enunţuri şi în interpretări aiuritoare ale teoriilor ştinţifice actuale. De fapt chiar autorul articolului din care am citat este foarte îndemânatic în a scrie despre tot soiul de lucruri stranii, fără a fi preocupat vreo clipă să se documenteze aşa cum se cuvine.
Omul acuză ştiinţa de o incapacitate fundamentală: ea nu acceptă decât explicabilul, neluând în seamă inexplicabilul. Această afirmaţie este una complet aiurea. Ştiinţa acceptă, am zice noi, cu bucurie lucrurile inexplicabile, deoarece tocmai ele oferă posibilitatea revoluţionării cunoaşterii ştiinţifice. Dar, înainte de toate, trebuie demonstrat că respectivul lucru chiar există. Clarviziunea, comunicarea cu morţii, astrologia, telekinezia şi alte alea care ţin de pranormal ar putea fi acceptate cu uşurinţă dacă s-ar demonstra că ele există, că prezintă manifestări maăsurabile. Dar, ca orice pseudoştiinţă, cea care se ocupă de paranormal este nepăsătoare la dovezi. Pseudoştiinţificii nu au nevoie de dovezi ci numai de înşiruri de cuvinte. Există o foarte bogată literatură pseudoştiinţifică, care se bucură de un imens succes la noi aştia mioriticii, dar ea nu reprezintă altceva decât o colecţie de texte din care lipsesc tocmai dovezile concludente. Sunt preferate tot soiul de relatări anecdotice în locul unor studii riguroase. Asta credem că îi supără foarte tare pe pseudoştiinţifici: rigoarea impusă de către ştiinţă. Această rigoare este văzută ca o limitare, ca o îngrădire a libertăţii. De aceea spunem noi că pseudoştiinţa este cu adevărat liberă: ea dă glas puternic oricărei aiureli.
În emisiunea noastră chiar vom da vreo două citate din texte ale autorului pe care îl comentăm (de fapt de-a lungul timpului în Cronica Scepticului am vorbit de mai multe ori despre profundele cugetări ale amintitului distins domn). Veţi vedea şi dumneavoastră cât de liberă este pseudoştiinţa. Pentru ea rezonanţa Schumann creşte, densitatea pământului scade iar anul 2012, fatidicul an 2012, ne va dezvălui mari chestii....
Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM în ziua de 14 septembrie 2010.


Cronica Scepticului - episodul 104
Vezi mai multe video din blog

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rugam sa limitati lungimea comentariilor. Ne plac disputele, dar taria argumentelor nu se masoara in lungimea textului, ci in argumente. La argumente se poate raspunde, la vorbarie, nu. Din acest motiv imi permit sa modrez comentariile. Cele care contin nazbatii prea evidente nu vor fi publicate.