Cronica scepticului - episodul 130

Mare enigmă este pentru mine este felul în care oamenii ajung să creadă cu încăpățânare tot soiul de lucruri de-a dreptul absurde. Uneori îmi pare cele mai evidente absurdități sunt crezute mai abitir. Desigur, pentru fiecare absurditate din astea există un corespondent într-o pagină de Internet, un articol de ziar, o carte etc. Mi se spune: ”Cum nu poți să crezi asta? Uite scrie aici, se spune acolo!” Și mi se dau tot soiul de locuri unde pot găsi expuse absurditățile cu pricina. ”Cum să nu fie adevărat!? Toată lumea crede ca asta este adevărat!” Eu nu pot decât să zâmbesc (sau, după caz, să mă încrunt) și să spun că o afirmație spusă sau scrisă nu constituie în sine o dovadă. Nici numărul celor ce cred în cutare lucru nu este un indicator al adevărului. De fiecare dată sunt privit cu o oarecare suspiciune, cu oarecare lehamite. Mi se pune iute câte o etichetă. ”Toma necredinciosul” este cea mai blândă dintre ele. De aceea mă întreb: de ce? De ce este posibilă atâta credulitate? Probabil că există un răspuns pe care îl pot da psihologii. Probabil că și sociologii ar trebui să se implice în căutarea unui răspus.  Până una alta, se vede, printr-o simplă căutare cu Google, că numărul de site-uri care promovează tot soiul de aiureli este cum mult mai mare decât cele care conțin informații verificate și verificabile. Fiecare om de pe planeta asta, cum are o idee, cum musai să o pună și pe un site! Cum să faci alegerea? Regulile sunt simple, dar ele par a nu fi cunoscute sau, chiar de sunt cunoscute, nu sunt aplicate. Alegerea este una emoțională. Alegerea se bazeaza nu pe dovezi ci pe ”feeling-ul” fiecăruia. Nu pot face aici o analiză detaliată a acestui mecanism. O voi face cu altă ocazie.
Pentru amuzamentul dv vă propun un fragment dintr-un text, apărut într-un ziar ”quality” pe care  îl folosesc ca ilustrare și în emisiune.

"La nivelul fin al câmpurilor, fiinţele vii şi obiectele nevii au aceleaşi caracteristici, interacţionează între ele, de aceea, orice gând negativ, orice trăire sau purtare au impact asupra obiectului neviu, putându-i pro­voca prejudicii.(...) Când omul distruge prin trăirile sale emoţionale s­tructura câmpului unui obiect, asu­pra lui se îndreaptă un răspuns de atac. Obiectul neviu poate acţiona în mod activ asupra fiinţei vii şi să fa­că schimb de informaţii cu acesta", spune Lazarev. În acest citat avem şi răspunsul la întrebarea "Cum a fost posibil ca, într-o zonă iradiată peste măsură, să existe o casă cu aer curat"? Lazarev spune că oamenii care locuiau în casa cu pricina aveau multe icoane pe pereţi şi erau lipsiţi de agresivitate subconştientă. Acei oameni simpli se rugau cu tot sufletul şi aveau un nivel de etică şi de credinţă foarte înalt; ei nu-şi pierduseră speranţa, credinţa şi iubirea în faţa intemperiilor aduse de explozia de la Cernobîl şi, prin aceste atitu­dini, păstrau o relaţie armonioasă cu toate obiectele lumii înconjurătoare, dar – în mod special – cu icoanele!

Emisiunea a fost difuzată de postul TvRM în ziua de 16 aprilie 2011.

Cronica scepticului - episodul 130

Vezi mai multe video din blog