joi, 27 decembrie 2007

Rezoluţia 1580 - Pericolele creaţionismului ştiinţific în educaţie

Titlul si continutul rezolutiei este destul de sugestiv, asa ca lasam acest text fara niciun comentariu din partea noastra... va rugam sa-l cititi si apoi sa va ganditi la cele scrise aici...

1. Obiectivul acestei rezoluţii nu este punerea la îndoială sau combaterea unui anume credinţe – dreptul la libera credinţă nu o permite. Scopul este acela de a pune în gardă contra anumitor tendinţe de a trece o anume credinţă drept ştiinţă. Credinţa trebuie separată de ştiinţă. Nu este vorba de antagonism. Ştiinţa şi credinţa trebuie să poată coexista. Nu este vorba de a opune credinţa ştiinţei, dar trebuie împiedicată opunerea credinţei contra ştiinţei.

2. Pentru unii, creaţia, fixată pe o convingere religioasă, dă un sens vieţii. Însă, Camerele Parlamentului se îngrijorează în privinţa influenţei pe care o pot avea tezele creaţioniste asupra sistemelor educaţionale şi asupra urmărilor asupra democraţiei. Creaţionismul, dacă nu ne opunem lui, poate fi o ameninţare asupra respectării drepturilor omului, atribut aflat în sarcina Consiliului Europei.

3. Creaţionismul, născut din negarea evoluţiei speciilor, a fost mult timp un fenomen tipic american. Astăzi, tezele creaţioniste tind să se implementeze în Europa, iar răspândirea lor atinge un număr impresionant de state membre ale Consiliului Europei.

4. Ţinta principală a creaţioniştilor contemporani, cel mai adesea de cult creştin sau musulman, este învăţământul. Creaţioniştii luptă pentru ca tezele lor să figureze în programele şcolare ştiinţifice. Dar creaţionismul nu se poate pretinde o disciplină ştiinţifică.

5. Creaţioniştii repun în discuţie caracterul ştiinţific al anumitor cunoştinţe şi prezintă teoria evoluţionistă ca o simplă interpretare printre altele. Ei acuză oamenii de ştiinţă că nu furnizează date suficiente pentru a valida caracterul ştiinţific al evoluţionismului. Contrar, creaţioniştii apără caracterul ştiinţific al tezelor proprii. Niciuna din ele nu rezistă însă unei analize obiective.

6. Asistăm la creşterea în putere a unor obiceiuri de gândire care pun la îndoială cunoştinţele deja verificate asupra naturii, evoluţiei, originilor noastre, asupra locului nostru în univers.

7. Există un risc major de a se crea în mintea copiilor o gravă confuzie între ceea ce relevă credinţa, convingerile, idealurile de orice tip, şi ceea ce relevă ştiinţa. O atitudine de tip „toate sunt la fel de importante” poate parea atrăgătoare şi tolerantă, dar în realitate ea este periculoasă.

8. Creaţionismul prezintă mai multe faţete contradictorii. ID-ul (designul inteligent), cea mai nouă şi rafinată versiune a creaţionismului, nu neagă o anumită evoluţie. Totuşi, ID-ul, prezentat într-o manieră subtilă, încearcă să treacă drept ştiinţific, de aici rezultând pericolul.

9. Parlamentul a susţinut întotdeauna că ştiinţa este de o importanţă fundamentală. Ştiinţa a permis o ameliorare considerabilă a condiţiilor de viaţă şi de muncă, şi este un factor important în dezvoltarea economică, tehnologică şi socială. Teoria evoluţionistă nu are nimic revelator în conţinutul său, este construită pornind de la fapte concrete.

10. Creaţionismul pretinde a fi bazat pe rigoarea ştiinţifică. În realitate, metodele creaţioniste sunt de trei tipuri: argumente pur dogmatice, utilizarea deformată a citatelor ştiinţifice, uneori ilustrate cu imagini magnifice, şi în final, apelul la oameni de ştiinţă mai mult sau mai puţin celebri, dar din care marea majoritate nu sunt în măsură să dea răspunsuri la problemele ridicate. Prin aceste metode, creaţioniştii încearcă să răspândească dubiul şi confuzia în rândul nespecialiştilor.

11. Evoluţia nu se reduce la evoluţia omului şi a populaţiilor. Negarea sa poate avea urmări grave asupra dezvoltării societăţii noastre. Progresul în cercetarea medicală, vizând eradicarea maladiilor ca SIDA, este imposibilă dacă negăm principiile evoluţionismului. Nu putem fi pe deplin conştienţi de riscurile degradării biodiversităţii şi de schimbările climatice dacă nu înţelegem mecanismele evoluţiei.

12. Modernitatea noastră se bazează pe o lungă istorie, în care dezvoltarea tehnico-ştiinţifică are un rol major. Cu toate astea, demersul ştiinţific nu este pe deplin înţeles, ceea ce duce la dezvoltarea tuturor felurilor de fundamentalisme şi extremisme. Refuzul complet al ştiinţei este una din cele mai grave ameninţări aduse drepturilor omului şi cetăţeanului.

13. Lupta dusă contra teoriei evoluţiei şi a apărătorilor ei, îşi are originile cel mai adesea în extremiştii religiosi apropiaţi de mişcările politice de extremă dreapta. Mişcările creaţioniste posedă o adevărată putere politică. De fapt, şi asta a fost expusă în nenumărate rânduri, unii creaţionişti doresc înlocuirea democraţiei cu teocraţia.

14. Toţi marii reprezentanţi ai religiilor monoteiste au adoptat atitudini mult mai moderate, ca de exemplu papa Benedict al XVI-lea, care, ca şi predecesorul său, papa Ioan Paul al II-lea, salută astăzi rolul ştiinţei în evoluţia umanităţii, şi recunoaşte că teoria evoluţionistă este „mai mult decat o ipoteză”.

15. Învăţarea tuturor fenomenelor privind evoluţia ca teorie ştiinţifică fundamentală, este esenţială pentru viitorul societăţii şi democraţiei. Din această cauză, trebuie să ocupe un rol important în programele şcolare, în special în cele ştiinţifice, atâta timp cât va rezista, ca orice altă teorie, la o critică ştiinţifică riguroasă. De la medicul care prescrie, din abuz, antibiotice care duc la apariţia bacteriilor rezistente, la agricultorul care utilizează într-o manieră inconştientă pesticidele, antrenând mutaţii ale insectelor asupra cărora produsele utilizate nu mai au efect, evoluţia este prezentă peste tot.

16. Importanta învăţământului cultural-religios a fost subliniată deja de Consiliul Europei. Tezele creaţioniste, ca orice demers teologic, ar putea eventual – în spiritul libertăţii la exprimare şi credinţă al fiecăruia – să fie integrate în învăţământul cultural-religios, dar nu pot pretinde respectul ştiinţific.

17. Ştiinţa este o şcoală de neînlocuit a rigorii intelectuale. Ştiinţa nu pretinde să răspundă la „de ce sunt lucrurile aşa”, ci mai degrabă încearcă să răspundă la „în ce fel”.

18. Studiul aprofundat asupra influenţei crescânde a creaţionismului, arată că dezbaterile dintre creaţionism şi evoluţionism trec de bariera intelectuală. Dacă nu luăm măsuri, valorile care sunt însăşi esenţa Consiliului Europei, riscă să fie ameninţate de fundamentalismul creaţionist. Este deci rolul parlamentarilor Consiliului să acţioneze până nu este prea târziu.

19. În consecinţă, Parlamentul încurazează statele membre şi în special instanţele lor educative să:

a. Apere şi să promoveze cunoaşterea ştiinţifică.

b. Întărească învăţământul fundamentelor ştiinţifice, a istoriei sale, a proceselor şi metodelor sale, alături de predarea cunoştinţelor ştiinţifice obiective.

c. Să facă ştiinţa mai populară, mai atractivă, mai apropiată de realităţile lumii contemporane.

d. Să se opună ferm învăţământului creaţionist ca disciplină ştiinţifică la fel ca teoria evoluţionistă, şi în general să se opună prezenţei ideilor creaţioniste în orice altă disciplină, alta decât religia.

e. Să promoveze evoluţionismul ca teorie ştiinţifică fundamentală în programele şcolare.

20. Parlamentul mulţumeşte academiilor de ştiinţe a 27 de state membre pentru faptul că au semnat, în iunie 2006, o declaraţie asupra predării evoluţionismului şi face un apel către academiile care nu au semnat încă declaraţia, să o facă.

Text adoptat pe 4 octombrie 2007, în a 35-a şedinţă a Parlamentului.

marți, 18 decembrie 2007

Ştiinţă şi pseudoştiinţă, o scurtă privire comparativă

Ştiinţa
Obiectivul ştiinţei este obţinerea unei înţelegeri cât mai complete a lumii fizice.

Pseudoştiinţa
Pseudoştiinţa are mai degrabă obiective ideologice, culturale sau comerciale.

Ştiinţa
Cele mai multe domenii ale ştiinţei sunt obiectul unor cercetări intense care au drept rezultat o continuă creştere a nivelului de cunoaştere a domeniului ştiinţific respectiv.

Pseudoştiinţa
Domeniile pseudoştiinţei evoluează foarte puţin. Se efectuează foarte puţine cercetări şi experimente, iar ele sunt mai degrabă menite justificării, decât pentru extinderea cunoaşterii.

Comentariu
Căutarea de cunoştinţe noi este forţa fundamentală care împinge ştiinţa înainte. Fiecare nouă descoperire ridică noi întrebări care antrenează noi căutări. Acest fenomen se întâmplă rar în pseudoştiinţă.

Ştiinţa
Cercetătorii din lumea ştiinţei caută adesea contraexemple care să indice inconsistenţa teoriilor acceptate.

Pseudoştiinţa
În pseudoştiinţă nu este acceptată contrazicerea dogmei. Orice îndoială asupra dogmei este considerată un act ostil.

Comentariu
Ştiinţa avansează printr-o permanentă adaptare a teoriilor la noile informaţii obţinute prin experimente. În ştiinţă, o persoană care demonstrează că teoria acceptată este greşită sau incompletă este considerată mai degrabă un erou decât un eretic.

Ştiinţa
Observaţiile şi datele care nu sunt consistente cu un anumit nivel de înţelegere ştiinţific, de îndată ce se demonstrează că sunt credibile, provoacă atenţia oamenilor de ştiinţă, stimulând efectuarea de studii suplimentare.

Pseudoştiinţa
Observaţiile sau datele care nu sunt consistente cu „teoriile” pseudoştiinţei sunt continuu ignorate sau suprimate.

Comentariu
Exemplu: luaţi orice carte de astrologie. Nu veţi găsi acolo nimic despre nenumăratele studii riguroase care au infirmat astrologia.

Ştiinţa
Ştiinţa este un proces prin care fiecare principiu trebuie testat prin experiment. Odată ce experimentul confirmă principiul, există în permanenţă posibilitatea ca acesta să fie infirmat printr-un alt experiment.

Pseudoştiinţa
În pseudoştiinţă afirmaţiile sunt de aşa natură, încât nu pot fi verificate în niciun fel.

Comentariu
Adepţii pseudoştiinţei consideră că tocmai imposibilitatea verificării constituie o dovadă.

Ştiinţa
Conceptele ştiinţifice sunt acceptate sau respinse numai pe baza dovezilor.

Pseudoştiinţa
Conceptele pseudoştiinţifice îşi găsesc valoarea prin afirmaţiile unor persoane, care cel mai adesea lucrează solitar, neavând niciun contact cu ştiinţa. Ele apelează adesea la autoritate (de exemplu, citând din autori faimoşi) pentru a-şi susţine aserţiunile.

Ştiinţa
Explicaţiile ştiinţifice trebuie să fie clare şi lipsite de ambiguitate.

Pseudoştiinţa
Explicaţiile pseudoştiinţifice sunt cât se poate de vagi şi adesea folosesc termeni ştiinţifici în contexte nepotrivite.

Comentariu
Încercaţi să citiţi un horoscop. Oferiţi-l spre lectură prietenilor dumneavoastră, spunându-le că este pentru zodia lor. Veţi vedea că este atât de ambiguu încât este valabil pentru (aproape) oricine.

PS. această comparaţie a fost publicată şi în revista Ştiinţă şi tehnică nr. oct/nov-2006

duminică, 16 decembrie 2007

Pseudolistă de pseudoştiinţe

Este foarte greu de luptat împotriva pseudoştiinţei. Sunt întrebat de fiecare dată de unde vine această înverşunare a mea. Ea vine de departe... Mă deranjează când văd, mai ales la noi, cum ştiinţa este ocultată de către tot soiul de vorbitori care afirmă cu seninătate tot soiul de ciudăţenii. Din nefericire numai aceştia sunt vizibili. Zadarnic vin eu şi spun că adevărul este altul, că orice am suţine este necesar un set minimum de dovezi. Astea, dovezile, par să nu mai aibă nici o importanţă.
Am discutat în vară cu un astrolog. Cred că am vorbit vreo trei ore. Tot timpul i-am cerut să îmi aducă vreo dovadă palpabilă în sprijinul astrologiei. Mi s-a vorbit despre vechimea ei, despre rolul ei în dezvoltarea astronomiei. Se folosea vechimea ca dovadă! Eu am argumentat cu obişnuitele lucruri simple. Nu are cum ca poziţia unei planete să influenţeze cumva destinul nostru. Influenţa gravitaţională a oricărei planete este mai mică decât cea produsă de maşina care tocmai a trecut pe lână mine. Mi s-a spus că există şi câmpuri electromagnetice. Dar şi acestea sunt cu mult mai mici decât cele care ne înconjoară în fiecare clipă, am precizat eu. Apoi discuţia a comutat către forţe misterioase şi către numerologie. Desigur, tot fără a aduce dovezi, altele decât cuvintele goale.
Eu pot accepta orice. Absolut orice! Sunt conştient de limitele ştiinţei. Sunt conştient de faptul că există multe lucruri rămase fără explicaţie, cel puţin deocamdată. În fond, în cazul astrologiei, nici nu mă interesează să cunosc mecanismele (fenomenele) fizice care stau la baza ei. Eu nu sunt un astrolog. Eu am nevoie de ceva mai simplu. Am nevoie de dovada eficienţei ei. Iar dovada asta se poate obţine extraordinar de simplu. Atât de simplu, încât mă miră că nici un astrolog nu îl încearcă. (De fapt, ştiu ei prea bine de ce nu îl încearcă.) Trăim într-o vreme în care stocarea şi prelucrarea datelor personale a devenit ceva banal. Dacă astrologia este adevărată, atunci ne-ar fi imposibil să nu descoperim anumite corelaţii (legături) între datele de naştere şi, de exemplu, starea de sănătate. Nu există nici o dovadă în acest sens şi totuşi la noi există o lege car premite decontarea din fondurile CNAS a cheltuielilor pe care pacienţii le fac cu consulturile la astrologii medicali!
Aştept cu nerăbdare asemenea dovezi, dar ele nu există. Există chiar dovada contrară. Căutarea partenerei (sau a partenerului) cu ajutorul horoscoapelor este pierdere de timp. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de dr. David Voas de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie. El a analizat şansa ca un cuplu să se întemeieze şi să rămână stabil, în funcţie de semnele zodiacale. Pentru aceasta s-a folosit de o uriaşă bază de date, cea obţinută în urma recensământului din Marea Britanie şi Þara Galilor din 2001. Au fost contabilizate peste 20 de milioane de persoane şi nu s-a reuşit identificarea vreunei legături cu semnele zodiacale. David Voas: „Chiar dacă am studiat mai mult de 20 de milioane de soţi şi soţii din Marea Britanie şi Þara Galilor nu am reuşit să găsesc nici o legătură între oameni şi anumite semne zodiacale. Dacă ar exista cea mai mică tendinţă ca Fecioarele să se apropie de Capricorni sau Balanţele să se îndrăgostească de Lei, atunci această tendinţă ar trebui să apară în statistică. Dacă ai la dispoziţie zece milioane de cupluri şi dacă numai unul dintr-o mie a fost influenţat de stele, atunci ar trebui să existe un plus de circa 10.000 de cupluri pentru anumite combinaţii de semne zodiacale. Nu există o asemenea dovadă, ia rezultatele arată o distribuţie aleatoare [pentru combinaţiile de semne zodiacale ale celor 10 milioane de cupluri].” Este sigur că astrologii vor spune, în apărarea lor, că predicţiile lor se bazează pe analize mai complicate, în care semnul zodiacal este doar unul dintre factori. David Voas: „în orice caz, chiar şi în analizele realizate de către astrologii profesionişti, semnul zodiacal joacă un rol important. Oricum, dacă astrele ar juca vreun rol, atunci efectul ar trebui să fie vizibil atunci când foloseşti lupa uriaşă a datelor statistice. Noi nu am descoperit nimic.”. În continuare, el adaugă cu o oarecare nemulţumire: „Nu am iluzia că studiul acesta va submina cumva popularitatea astrologiei. Entuziasmul produs de folosirea zodiacului pentru realizarea de profile personale nu a scăzut, în ciuda sutelor de studii care au infirmat astrologia. Dacă veţi da o căutare pe Google după „love” şi „astrology” veţi descoperi circa trei milioane şi jumătate de linkuri. Cărţile în care ni se prezintă relaţiile personale, în funcţie de semnele zodiacale, se vând în sute de milioane de exemplare. [...] Rezultatele studiului nostru nu vor falimenta pe astrologi. Când este vorba de dragoste, oamenii încearcă orice.”
Poate că nici acest text al nostru nu va convinge pe cei ce cred în astrologie. Dar tare mult aş dori ca măcar unii dintre aceştia să îşi pună întrebarea: "dar dovada unde este?". Şi lucrul acesta este valabil pentru multe chestii ce ţin de pseudoştiinţă. Şi mai ştiu ceva, comunitatea pseudoştiinţificilor devine extrem de nervoasă atunci când sunt cerute dovezi. Din acel moment încep acuzaţii. Ţi se spune că eşti mărginit (adică încuiat), că ai păreri preconcepute (adică eşti un prost), că nu vrei să îţi deschizi mintea la nou... etc. ... etc....
Dar asta nu ne va împiedica să revenim la subiectul pseudoştiinţei.

vineri, 14 decembrie 2007

Scurtă istorie a ştiinţei

O înregistrare (făcută cu biata mea cameră video, pe care abia acum învăţ să o folosesc) a discursului domnului acad. Bălăceanu Stolnici, susţinut la Palatul Parlamentului, in ziua de 14 noiembrie 2007, cu ocazia mesei rotunde ce avea ca tema Ştiinta - generaţia următoare.

video

Un articol de început

Acest text se doreşte a fi o schiţă de argument. Trăim într-o lume în marcată de ceea ce aş putea numi drept "tabloidizare generalizată". Lumea ia contact cu o ştiinţă aproximată de cei ce caută cu orice preţ senzaţionalul de doi bani. Pentru ei nu contează spectacolul fascinant al ştiinţei, deoarece nu sunt în stare să înţeleagă noţiuni elementare. Pentru ei ştiinţa este un soi de "fată de la pagina 5".
Din fericire, acest spectacol există cu adevărat. Iar noi vom demonstra că el este unul viu. Din multe puncte de vedere trăim vremuri extraordinare. Omul se va reîntoarce pe Lună, pentru a pregăti mai apoi prima sa debarcare pe Marte. În spaţiu vor fi amplasate noi telescoape, cu ajutorul cărora vom putea detalii de neimaginat ale lumilor îndepărtate. În curând va porni si LHC-ul, marele accelerator de la CERN, cu ajutorul căruia vom putea reconstitui aici, pe Terra, condiţiile care existau la începuturile Universului, la o fracţiune de timp infinitezimală de la declanşarea misteriosului fenomen căruia îi spunem Big Bang.
Şi să nu uităm de uimitoarele progrese din genetică. Începem să înţelegem din ce mai bine cum funcţionează extraordinarul mecanism al ADN-ului. Şi câte surprize ni se anunţă în fiecare zi din această zonă! Un exemplu: un articol publicat în PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences) arată că evoluţia omului nu a încetat, ci, dimpotrivă, s-a accelerat în ultimele 5000 de ani... Iar lista exemplelor ar putea continua.
Să nu uităm progresele din nanotehnologii, progresele din electronică, progresele din aproape orice al domeniu al tehnologiilor.
Dar, din nefericire, în ciuda minunatelor întâmplări din ştiinţă, asistăm zi de zi la promovarea celor care o atacă. La TVR vedem emisiuni care susţin ca dacă nu crezi în geocentrism, atunci eşti un ateu, un comunist etc. Pe Antena 3 aflăm că timpul se opreşte şi ca în 2012 va veni sfârşitul lumii.... în ziare sunt publicate tot soiul de năzbâtii legate de asteroidul Apophis, care ne va lovi peste câteva decenii... La noi pseudomedicina este finanţată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate... şi exemplele ar putea continua la nesfârşit.
Acesta este motivul pentru care am dorit să înfiinţăm acest blog.