vineri, 22 ianuarie 2010

Scrisoare către babilonieni

Trebuie să remarc, cu mare bucurie, că, în sfârşit, lumea academică de la noi începe să ia atitudine împotriva pseudoştiinţelor. Până acum am asistat la o tăcere, cumplit de vinovată, din partea acelora care ar fi trebuit să vorbească în apărarea ştiinţei. Despre această tăcere vom mai avea ocazia să vorbim, pentru că este o tăcere care ascunde prea multă credulitate din partea celor ce ar trebui să trăiască în lumea ştiinţei (am dar şi o să mai dau exemple cu universitari care susţin tot soiul de teorii pseudoştiinţifice). Scrisorea deschisă care urmeayă aparţine domnului psiholog Daniel David  care este profesor universitar la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca şi la Mount Sinai School of Medicine, în New York. Este preşedintele Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB, Vice-preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior şi reprezentat naţional în “European Science Foundation” (Social Sciences Standing Committee). textul care urmează a fost preluat de pe site-ul realitatea.net.

Scrisoare către babilonieni

Am înţeles că la ultimele voastre alegeri prezidenţiale au participat şi vechii Zei. Echipa domnului Băsescu a fost protejată de Zeus şi fraţii săi (Hades şi Poseidon), având ca armă “Flacăra Violetă”, iar echipa domnului Geoană a fost protejată de Prometeu şi Titanii săi, având ca armă “Focul Roşu”. Din câte am auzit, în cele din urmă a câştigat Zeus cu “Flacăra Violetă”. Din atitudinile recente ale politicienilor voştri înţeleg, aşadar, că practicile sumero-babiloniene, fondate de fapt de voi (ex. astrologie, horoscop, energii mistice etc.), sunt încă paradigmele dominante. Nu vă judec, căci accept diversitatea. Aş dori însă, în contextul cercetărilor trans-culturale în care suntem parteneri, să vă prezint şi o altă cale, pe care o veţi găsi poate interesantă sau, în cel mai rău caz, ciudată.
Noi înţelegem azi lumea în felul următor: în evoluţia ei, omenirea a trecut prin paradigme explicative diferite. Zeus, Poseidon, Hades, alături de rudele şi colegii lor, guvernau această lume (inclusiv la noi) în urmă cu câteva mii de ani. Fizica nu exista, dar exista astrologia. Nici chimia nu se întrevedea, dar era prezentă alchimia. Biologia şi medicina erau reprezentate de abordări în termeni de „spirite vitale”, „energii vindecătoare”, şi de „umori” colorate diferit. Evoluţia la noi înseamnă, de fapt, schimbare de paradigme, deşi, e drept, nu orice schimbare duce imediat la creştere. În cursul acestei dezvoltări au existat şi momente de involuţie locală, deşi în ecuaţia generală ele nu au schimbat sensul mişcării, care a rămas ascendentă. În această evoluţie astronomia a înlocuit astrologia şi mecanismele ei mistico-energeticei, chimia modernă a înlocuit alchimia, medicina şi biologia (ex. celulară, evoluţionistă) au înlocuit abordările tămăduitoare naive şi/sau de simţ comun.
În mod asemănător, psihologia ştiinţifică s-a separat de psihologia de simţ comun (a unei vecine atotştiutoare cu experienţă bogată de viaţă) şi de abordările „para” (ex. „parapsihologice”, „para-psihotronice”). Aceaste mutaţii înseamnă, printre altele, dobândirea de importanţă şi influenţă socială, pe un fond de raţionalitate. Evident, vechile paradigme nu au murit fără luptă, şi, odată învinse, nu au dispărut. Ele există, periferic, în orice societate, deoarece în orice societate există prostie şi şarlatanie. Că astfel de paradigme sunt asimilate de diverse „vedete” media, este treaba lor; ne pot distra şi/sau le putem ignora.
Dar când aceste atitudini sunt promovate în cercul politic şi al Statului, adică printre cei care ne guvernează şi influenţează cercetarea ştiinţifică, de care depinde nivelul nostru de trai, noi avem o poziţie clară şi fermă, deoarece astfel de abordări ameninţă chiar evoluţia civilizaţiei noastre. Libertatea de expresie este de apreciat şi trebuie promovată. Asta nu înseamnă însă că nu luăm atitudine, tot în numele libertăţii de expresie, atunci când lucrurile par să scape de sub control, intrând în domeniul ridicolului şi chiar al riscului pentru civilizaţie.
După cum spuneam mai sus, în societate există în orice moment, alături de mijloacele serioase (preocupate de validitatea logică şi/sau experimentală a cunoştinţelor generate) de cunoaştere a realităţii – ştiinţă, religie, filosofie – şi mijloace non-ştiinţifice, reprezentate de vraci, astrologi, vrăjitori etc. La noi, mijloacele non-ştiinţifice sunt însă ţinute la un nivel rezidual, marginal, noi, şi cei care ne conduc, nebătându-ne joc de jerfta celor care, de-a lungul vremii, au murit pe rug din cauza opţiunii pentru ştiinţă. Faptul că unii dintre cetăţeni noştri mai cred în aceste abordări non-ştiinţifice are două cauze majore.
Prima cauză, se referă la criza socială şi culturală prin care trec, care are ca fundament criza valorilor şi autorităţii profesionale; cel mai bun exemplu este faptul că fiecare dintre aceşti indivizi, indiferent de coeficientul de inteligenţă şi de nivelul de pregătire, poate deveni un “google-based expert”, pricepându-se la orice, de la vaccinuri la natura universului, scriind cărţi în edituri obscure şi/sau în colecţii de buzunar (una pentru el, una pentru părinţi şi una pentru massmedia); “Google” este un fel de cale către “Oracol din Delfi”, poate mai cunoscut de voi.
A doua cauză este legată de vulnerabilităţile minţii umane; ea are nevoie de predictibilitate, pe care o poate dobândi prin crearea de sensuri şi semnificaţii, nu neapărat prin adevăr. Tot ce este adevărat are şi sens şi semnificaţie, dar reciproca nu este valabilă. Convingerea că Pământul este plat a dat sens şi semnificaţie oamenilor timp de sute de ani; în mod asemănător, Zeus a fost organizator de sensuri şi semnificaţii pentru vechii greci, deşi puţină lume îl consideră mai mult decât un simplu nume care denotă un personaj mitologic. Cu cât situaţiile sunt mai complexe cu atât predictibilitatea este mai greu de obţinut prin mijloace raţionale; ştiinţa se dezvoltă în timp, şi nu are punctual răspunsuri pentru orice întrebare care apare; o minte raţională trebuie să aibă răbdare şi să tolereze incertitudinea, până se găseşte un răspuns valid. În acest context nu mă miră faptul că astfel de abordări non-ştiinţifice, dar care oferă sens şi semnificaţie, apar în situaţii complexe (ex. alegeri, acţiuni ale serviciilor secrete etc.), în care nu se poate face uşor predicţie, dar avem obligatoriu nevoie de ea!
Aşadar, cei cu mintea mai slabă şi cu o cultură de “tip minimalist”, care nu pot tolera incertitudinea, vor fi influenţaţi de orice, de la “Flacăra Violetă” şi“Energiile Mistice” la “Zeii Olimpieni”; au o minte foarte deschisă şi netedă, adică fără filtre cognitive prealabile. Pe baza cercetărilor ştiinţifice noi ştim însă de ce îi influenţează aceste fenomene “para” şi ştim să răspundem clar la întrebarea: “ne pot influenţa energiile parapsihologice, de diverse tipuri şi culori (sic!)?” Dacă suntem sugestibili, nu avem o minte robustă ştiinţific şi dacă ne aşteptăm să ne influenţeze, da, ne vor influenţa. Este efectul placebo determinat de expectanţele (aşteptările) pe care le avem. Este ca şi în medicină: dacă te aştepţi ca o injecţie să doară, va durea; dacă te aştepţi să nu doară, va durea mai puţin! Totul este însă în mintea noastră, nu în afara ei. Aşadar, ridicolul şi prostia sunt indicatori ai minţii noastre, nu ai mediului în care trăim sau ai lucrurilor pe care le întâlnim.

PS: La noi, aceste paradigme „parapsihice” marginale sunt îmbrăţişate azi de oameni cu minţi slabe sau de şarlatani cu tupeu, care profită de prostia şi “culturală minimalistă” a altora. Bănuiesc că la voi cauzele sunt altele, şi anume, o serie de opţiuni culturale alternative, dincolo de limitările rigide şi mărginite ale ştiinţei (sic!). Aştept cu interes un răspuns, care sper că va ajunge în zece luni, dacă îl trimiteţi cu caii cei mai rapizi; nu cred că astrologia, energiile alternative şi zeităţile pe care le aveţi v-au ajutat încă să aveţi email, fără ca asta să-i facă, desigur, mai puţin relevanţi. Ştiu că l-aţi putea trimite energetic, printr-un “atac energetic” rapid, dar din păcate eu nu am nici capacitatea nici disponibilitatea de a-l recepta.”

2 comentarii:

  1. De cind este religia preocupata de metodologia stiintifica, domule profesor? Ce va impiedica sa aruncati religia in oala cu astrologia si vrajitoria?
    Cristian T.

    RăspundețiȘtergere
  2. Idem comentariul anterior
    Cunoaştere a realităţii-religia,filosofia?!
    Filosofând putem spune că filosofia se ocupă de cunoaşterea realităţii, dar religia în niciun caz!

    RăspundețiȘtergere

Va rugam sa limitati lungimea comentariilor. Ne plac disputele, dar taria argumentelor nu se masoara in lungimea textului, ci in argumente. La argumente se poate raspunde, la vorbarie, nu. Din acest motiv imi permit sa modrez comentariile. Cele care contin nazbatii prea evidente nu vor fi publicate.