Începeam, în 5 iulie 2008, o emisiune care purta titlul ”Cronica scepticului”. Simțeam nevoia să o fac, pentru că în presa noastră apăreau tot soiul de ciudățenii. Darwin era pus la stâlpul infamiei, tot soiul de terapeuți vindecau orice boală, vaccinarea era o crimă, geocentrismul era adevărata viziune a cosmosului iar anul 2012 ne va marca sfârșitul... și multe asemenea năzbâtii uluitoare. Uluitoare, cel puțin pentru cineva care crede că trăim într-o lume guvernată de rațiune, de acel scepticism necesar, un scepticism care cere oricăruia dintre noi să ne însoțim cuvintele (oricât de atrăgătoare ar fi ele) de fapte, de dovezi. Asistam pe atunci la un adevărat război împotriva științei. Acea luptă împotriva dovezilor, împotriva rațiunii continuă și acum.
Iată acel prim episod al Cronicii scepticului.
Au trecut anii. S-au strâns 205 episoade ale Cronicii scepticului, care la un moment dat a căpătat titlul Partizanii rațiunii (un titlu care mie mi se pare cam nefericit). Iată aici ultimul episod.
Pe neașteptate am aflat că emisiunea este scoasă din grilă. Nu pot comenta această decizie, pe care eu am aflat-o în ultima clipă. Asta nu înseamnă că nu o regret.
Voi încerca și alte canale de comunicare. Încă mai caut televiziuni sau posturi de radio care să găzduiască o cronică a scepticismului.
Până atunci voi încerca să revitalizez acest blog, pe care l-am neglijat în ultimii ani.
În această ediţie a Maşinii timpului, una de-a dreptul magică, avem ca invitat pe speologul Cristian Lascu (redactor şef al ediţiei în limba română a National Geographic) care ne va povesti despre peştera Movile. Acolo, printr-o fericită întâmplare (la care, aşa cum veţi vedea şi-a adus contribuţia şi Ceauşescu) a fost descoperită o peşteră, care adăpostea un ecosistem straniu. Acest ecosistem este complet izolat de restul ecosistemului terestru şi a dezvoltat un lanţ trofic la baza căruia se află nişte bacterii care produc nutrienţi prin chemosinteză. Peştera Movile este foarte importantă pentru ştiinţă şi din alt punct de vedere. Aici putem studia un ecosistem pe care am putea să îl întâlnim pe Marte. Avem deja indicii care ne lasă să sperăm că pe Marte există viaţă. Unul dintre ele este reprezentat de metanul din atmosfera marţiană. Acesta ar putea fi produs de nişte microorganisme. Dar, la suprafaţa Planetei Roşii, condiţiile existente nu lasă speranţe serioase pentru viaţă. În schimb, ne putem aştepta ca în subsolul marţian, în peşteri similare celei de la Movile, să găsim cândva multcăutata viaţă extraterestră. Din acest motiv, înţelegerea vieţii din peştera de lângă Mangalia devine un obiectiv ştiinţific major.
Emisiunea a fost difuzată de RadioLynx, în ziua de 2 martie 2011.
În acest episod încercăm să facem o paralelă între pseudoştiinţă şi ştiinţă. Aţi remarcat şi dv, desigur, că mai toţi pseudoştiinţificii apelează la un limbaj aparent ştiinţific. Ei folosesc adesea sintagme care nu au nici o relevanţă pentru ca mai apoi să ţeasă o întreagă literatură în jurul lor. De exemplu, nu prezintîă nici o semnificaţie ştiinţifă sintagme cum ar fi: energie orgonică, nivel vibraţional, psihotronică, aura etc. Atunci când folosesc termeni ce ţin de ştiinţă ei, pseudoştiinţificii, par sa nu le înţeleagă semnificaţia. Un exemplu în acest sens îl reprezintă rezonanţa Schumann, care la ei devine un soi de vibraţie telurică...
Tot pseudoştiinţificii sunt opaci la dovezi. Ei nu au nevoie de dovezi şi nici nu le caută. Atunci când există dovezi împotriva susţinerilor lor, ei dau vina pe rigiditatea ştinţei, pe influenţa negativă pe care o au cei ce nu cred asupra experimentului şi aşa mai departe. Oricum, dovezile care le contrazic aserţiunile sunt ignorate de fiecare dată.
Pseudoştinţa este mai degrabă o sumă de credinţe afirmate fără a fi nevoie de dovezile corespunzătoare, care să le justifice.
Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM în ziua de 24 august 2010.
Vă invităm să urmăriţi ediţia din 16 mai a emisiunii Realitatea de vreme, în cadrul căreia am avut onoarea să povestesc despre norii noctilucent.
Ne prezentăm cuvenitele scuze pentru absenţa embed-ului, car codul furnizat de siteul Realitatea nu este acceptat de blogspot.
Trebuie să remarc, cu mare bucurie, că, în sfârşit, lumea academică de la noi începe să ia atitudine împotriva pseudoştiinţelor. Până acum am asistat la o tăcere, cumplit de vinovată, din partea acelora care ar fi trebuit să vorbească în apărarea ştiinţei. Despre această tăcere vom mai avea ocazia să vorbim, pentru că este o tăcere care ascunde prea multă credulitate din partea celor ce ar trebui să trăiască în lumea ştiinţei (am dar şi o să mai dau exemple cu universitari care susţin tot soiul de teorii pseudoştiinţifice). Scrisorea deschisă care urmeayă aparţine domnului psiholog Daniel David care este profesor universitar la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca şi la Mount Sinai School of Medicine, în New York. Este preşedintele Consiliului Cercetării Ştiinţifice din UBB, Vice-preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior şi reprezentat naţional în “European Science Foundation” (Social Sciences Standing Committee). textul care urmează a fost preluat de pe site-ul realitatea.net.
Scrisoare către babilonieni
Am înţeles că la ultimele voastre alegeri prezidenţiale au participat şi vechii Zei. Echipa domnului Băsescu a fost protejată de Zeus şi fraţii săi (Hades şi Poseidon), având ca armă “Flacăra Violetă”, iar echipa domnului Geoană a fost protejată de Prometeu şi Titanii săi, având ca armă “Focul Roşu”. Din câte am auzit, în cele din urmă a câştigat Zeus cu “Flacăra Violetă”. Din atitudinile recente ale politicienilor voştri înţeleg, aşadar, că practicile sumero-babiloniene, fondate de fapt de voi (ex. astrologie, horoscop, energii mistice etc.), sunt încă paradigmele dominante. Nu vă judec, căci accept diversitatea. Aş dori însă, în contextul cercetărilor trans-culturale în care suntem parteneri, să vă prezint şi o altă cale, pe care o veţi găsi poate interesantă sau, în cel mai rău caz, ciudată.
Noi înţelegem azi lumea în felul următor: în evoluţia ei, omenirea a trecut prin paradigme explicative diferite. Zeus, Poseidon, Hades, alături de rudele şi colegii lor, guvernau această lume (inclusiv la noi) în urmă cu câteva mii de ani. Fizica nu exista, dar exista astrologia. Nici chimia nu se întrevedea, dar era prezentă alchimia. Biologia şi medicina erau reprezentate de abordări în termeni de „spirite vitale”, „energii vindecătoare”, şi de „umori” colorate diferit. Evoluţia la noi înseamnă, de fapt, schimbare de paradigme, deşi, e drept, nu orice schimbare duce imediat la creştere. În cursul acestei dezvoltări au existat şi momente de involuţie locală, deşi în ecuaţia generală ele nu au schimbat sensul mişcării, care a rămas ascendentă. În această evoluţie astronomia a înlocuit astrologia şi mecanismele ei mistico-energeticei, chimia modernă a înlocuit alchimia, medicina şi biologia (ex. celulară, evoluţionistă) au înlocuit abordările tămăduitoare naive şi/sau de simţ comun.
În mod asemănător, psihologia ştiinţifică s-a separat de psihologia de simţ comun (a unei vecine atotştiutoare cu experienţă bogată de viaţă) şi de abordările „para” (ex. „parapsihologice”, „para-psihotronice”). Aceaste mutaţii înseamnă, printre altele, dobândirea de importanţă şi influenţă socială, pe un fond de raţionalitate. Evident, vechile paradigme nu au murit fără luptă, şi, odată învinse, nu au dispărut. Ele există, periferic, în orice societate, deoarece în orice societate există prostie şi şarlatanie. Că astfel de paradigme sunt asimilate de diverse „vedete” media, este treaba lor; ne pot distra şi/sau le putem ignora.
Dar când aceste atitudini sunt promovate în cercul politic şi al Statului, adică printre cei care ne guvernează şi influenţează cercetarea ştiinţifică, de care depinde nivelul nostru de trai, noi avem o poziţie clară şi fermă, deoarece astfel de abordări ameninţă chiar evoluţia civilizaţiei noastre. Libertatea de expresie este de apreciat şi trebuie promovată. Asta nu înseamnă însă că nu luăm atitudine, tot în numele libertăţii de expresie, atunci când lucrurile par să scape de sub control, intrând în domeniul ridicolului şi chiar al riscului pentru civilizaţie.
După cum spuneam mai sus, în societate există în orice moment, alături de mijloacele serioase (preocupate de validitatea logică şi/sau experimentală a cunoştinţelor generate) de cunoaştere a realităţii – ştiinţă, religie, filosofie – şi mijloace non-ştiinţifice, reprezentate de vraci, astrologi, vrăjitori etc. La noi, mijloacele non-ştiinţifice sunt însă ţinute la un nivel rezidual, marginal, noi, şi cei care ne conduc, nebătându-ne joc de jerfta celor care, de-a lungul vremii, au murit pe rug din cauza opţiunii pentru ştiinţă. Faptul că unii dintre cetăţeni noştri mai cred în aceste abordări non-ştiinţifice are două cauze majore.
Prima cauză, se referă la criza socială şi culturală prin care trec, care are ca fundament criza valorilor şi autorităţii profesionale; cel mai bun exemplu este faptul că fiecare dintre aceşti indivizi, indiferent de coeficientul de inteligenţă şi de nivelul de pregătire, poate deveni un “google-based expert”, pricepându-se la orice, de la vaccinuri la natura universului, scriind cărţi în edituri obscure şi/sau în colecţii de buzunar (una pentru el, una pentru părinţi şi una pentru massmedia); “Google” este un fel de cale către “Oracol din Delfi”, poate mai cunoscut de voi.
A doua cauză este legată de vulnerabilităţile minţii umane; ea are nevoie de predictibilitate, pe care o poate dobândi prin crearea de sensuri şi semnificaţii, nu neapărat prin adevăr. Tot ce este adevărat are şi sens şi semnificaţie, dar reciproca nu este valabilă. Convingerea că Pământul este plat a dat sens şi semnificaţie oamenilor timp de sute de ani; în mod asemănător, Zeus a fost organizator de sensuri şi semnificaţii pentru vechii greci, deşi puţină lume îl consideră mai mult decât un simplu nume care denotă un personaj mitologic. Cu cât situaţiile sunt mai complexe cu atât predictibilitatea este mai greu de obţinut prin mijloace raţionale; ştiinţa se dezvoltă în timp, şi nu are punctual răspunsuri pentru orice întrebare care apare; o minte raţională trebuie să aibă răbdare şi să tolereze incertitudinea, până se găseşte un răspuns valid. În acest context nu mă miră faptul că astfel de abordări non-ştiinţifice, dar care oferă sens şi semnificaţie, apar în situaţii complexe (ex. alegeri, acţiuni ale serviciilor secrete etc.), în care nu se poate face uşor predicţie, dar avem obligatoriu nevoie de ea!
Aşadar, cei cu mintea mai slabă şi cu o cultură de “tip minimalist”, care nu pot tolera incertitudinea, vor fi influenţaţi de orice, de la “Flacăra Violetă” şi“Energiile Mistice” la “Zeii Olimpieni”; au o minte foarte deschisă şi netedă, adică fără filtre cognitive prealabile. Pe baza cercetărilor ştiinţifice noi ştim însă de ce îi influenţează aceste fenomene “para” şi ştim să răspundem clar la întrebarea: “ne pot influenţa energiile parapsihologice, de diverse tipuri şi culori (sic!)?” Dacă suntem sugestibili, nu avem o minte robustă ştiinţific şi dacă ne aşteptăm să ne influenţeze, da, ne vor influenţa. Este efectul placebo determinat de expectanţele (aşteptările) pe care le avem. Este ca şi în medicină: dacă te aştepţi ca o injecţie să doară, va durea; dacă te aştepţi să nu doară, va durea mai puţin! Totul este însă în mintea noastră, nu în afara ei. Aşadar, ridicolul şi prostia sunt indicatori ai minţii noastre, nu ai mediului în care trăim sau ai lucrurilor pe care le întâlnim.
PS: La noi, aceste paradigme „parapsihice” marginale sunt îmbrăţişate azi de oameni cu minţi slabe sau de şarlatani cu tupeu, care profită de prostia şi “culturală minimalistă” a altora. Bănuiesc că la voi cauzele sunt altele, şi anume, o serie de opţiuni culturale alternative, dincolo de limitările rigide şi mărginite ale ştiinţei (sic!). Aştept cu interes un răspuns, care sper că va ajunge în zece luni, dacă îl trimiteţi cu caii cei mai rapizi; nu cred că astrologia, energiile alternative şi zeităţile pe care le aveţi v-au ajutat încă să aveţi email, fără ca asta să-i facă, desigur, mai puţin relevanţi. Ştiu că l-aţi putea trimite energetic, printr-un “atac energetic” rapid, dar din păcate eu nu am nici capacitatea nici disponibilitatea de a-l recepta.”
Continuăm prezentarea extraordinarei prezentări ale problemelor actuale din cosmologie, prezentare care a avut loc în cadrul workshop-ului intitulat The Future of Cosmology - From Theory to Experiment care a fost organiyat în timpul Conferinţei Mondiale a Jurnaliştilor de Ştiinţa (WCSJ 2009). Veţi avea ocazia să ascultaţi cele mai autorizate voci din domeniul cosmologiei vorbind atât despre teoriile actuale legate de originea şi viitorul Universului nostru, cât şi despre experimentele şi măsurătorile care le pot confirma (sau infirma). Cei trei vorbitori sunt Martin Rees, Neil Turok şi Kip Thorne.
Credem că filmele care urmează (pe care le-am filmat cu faimoasa noastră camera video amatoriceasca) va vor stârni interesul, în ciuda faptului că nu au o calitate video profesională. Veţi avea ocazia să aflaţi care sunt teoriile moderne ale cosmologiei şi cum pot fie ele verificate prin experiment. Iar aceste lucruri le veţi afla prin spusele celor mai mari cosmologi ai momentului: Martin Rees, Neil Turok şi Kip Thorne. Flimarea a fost realizata cu ocazia Conferinţei Mondiale a Jurnaliştilor de Ştiinţă (WCSJ 2009), organizată la Londra în perioada 30 iunie-2iulie.
Pentru că nu ne-am propus în acest blog să vorbim numai şi numai despre pseudoştiinţă (despre care vedem că în zilele noastre, cu ajutorul internetului, a căpătat aripi puternice) vă propunem să urmăriţi extrase, filmate de noi cu o camera amatoricească, din workshop-ul intitulat "The Quantum Tamers - Revealing our Weird an Wired Future". Acest workshop a fost organizat în timpul Conferinţei Mondiale a Jurnaliştilor de Ştiinţă (WCSJ2009) care s-a desfăşurat la Londra în perioada 30 iunie - 2 iulie. Dacă veţi urmări filmele de mai jos, veţi avea ocazia să călătoriţi prin lumea stranie a mecanicii cuantice având drept ghizi pe unii dintre cei mai mari savanţi ai lumii. Este vorba despre Anton Zeilinger , Alain Aspect, Ray Laflamme şi Joseph Emmerson.
Şi, drept bonus, vă oferim şi o scurtă cuvântare a profesorului Marcus du Sautoy, pe care am filmat-o în ziua de 3 iulie 2009 la Magdalen College, Oxford. Sunt cuvinte frumoase şi pline de entuziam despre ştiinţă şi jurnalismul de ştiinţă.
Vă invităm să urmăriţi partea a doua a sesiunii de comunicări ştiinţifice, organizată de către Secţia de Ştiinte Biologice a Academiei Române, dedicată Anului Darwin. În acest episod veţi putea urmări comunicările susţinute de acad. pr. Dumitru Popescu, acad. Mircea Flonta şi acad. Marian Traian Gomoniu. Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM Educaţional în ziua de 11 aprilie 2009. PS Desincronizarea dintre sunet şi imagine durează numai câteva minute.
Vă invităm să urmăriţi sesiunea de comunicări ştiinţifice, organizată de către Secţia de Ştiinţe Biologice a Academiei Române, dedicata Anului Darwin. Veţi putea vedea comunicările susţinute de către acad. Dan Berindei, acad. Maya Simionescu, acad. Dumitru Murariu, acad. Octavian Popescu, acad. Theodor Neagu. Emisiunea a fost difuzata de catre postul TvRM in ziua de 22 martie 2009. PS Desincronizarea intre sunet si imagine dureaza numai cateva minute. Ne cerem scuze!
Vă invităm să urmăriţi o discuţie despre Darwin şi despre importanţa Teoriei evoluţiei. Emisiunea a fost difuzată de către postul TvRM Educaţional în ziua de 14 februarie 2009.
La sfârşitul anului trecut a fost publicat un amplu Eurobarometru, intitulat Cercetarea ştiinţifică în media (Special Eurobarometer 282- Scientific research in the media). Din rezultatele acestui studiu se poate vedea că, de exemplu, la întrebarea „sunteţi foarte interesat, interesat, nu prea interesat sau neinteresat de cercetarea ştiinţifică?”, totalul celor care au răspuns că sunt foarte interesaţi sau interesaţi de cercetarea ştiinţifică reprezintă, la nivelul UE, 57%. Acest rezultat este îmbucurător, dacă nu ne uităm şi la România. În cazul ţării noastre procentul celor foarte interesaţi sau interesaţi de cercetarea ştiinţifică este de numai 32% (!), în urma noastră fiind o singură ţară, Bulgaria. Lipsa de interes a cetăţenilor români pentru rezultatele ştiinţei poate avea multe explicaţii. Din punctul nostru de vedere, această lipsă de interes este rezultatul unei proaste comunicări a ştiinţei către public. Revista Ştiinţă şi tehnică, cea mai veche publicaţie de popularizare a ştiinţei din România, caută ca prin formularea adecvată a mesajului ştiinţei să o facă atractivă pentru publicul larg, fără a renunţa la rigoare, fără a apela la senzaţionalismul ieftin (care cel mai adesea este frate cu pseudoştiinţa).
Am avut marea onoare să fiu invitat la postul de televiziune Realitatea pentru a comenta în direct pornirea LHC-ului. Vă invit sa urmăriţi această emisiune.
